Călătorii

Castelul de la Buşteni. Comoara salvată de un miliţian

Pe DN1, la Buşteni, în dreapta cum vii dinspre Bucureşti e un indicator: Castelul Cantacuzino. Am trecut de sute de ori pe lângă indicator promiţându-mi de fiecare dată că o să il vizitez cândva. Habar nu aveam ce poveste ascunde.

20150101_140502

Castelul a fost în vremea comuniştilor în proprietatea Ministerului de Interne, care l-au transformat într-un sanatoriu pentru cei mai mari şefi din Miliţie si Securitate. Nu e de mirare, fiindcă în 1948 când l-au confiscat familiei Cantacuzino era o bijuterie de palat. Camere cu pereţi pictaţi, tavane sculptate de lemn, vitralii veneţiene,  mobilier de colecţie, chiar pianul lui Enescu a rămas în urma marelui compozitor în sala de bal.

20150101_132859

Zeloşi şi gata să ştergă orice urmă a regimului burghezo-moşieresc miliţienii şi poate nu numai ei, s-au pus pe treabă:  după ce mobila şi decoraţiunile au dispărut, oranamentele bogat pictate de pe pereţi au fost acoperite cu vopsea. Nu orice fel de vopsea, ci cu vopsea de ulei, verzuie, un fel de simbol al acelor vremi.

Asa arătau o parte din bogatele desene care împodobeau pereţii.

Aşa arătau o parte din bogatele desene care împodobeau pereţii.

20150101_135759

Acum, pereţii ăştia strălucesc aşa din cauza acelei vopsele de ulei care nu mai poate fi dată jos decât dacă e răzuită până la tencuială. Au rămas doar nişte brâie pictate în partea de sus, sub tavan, fiindcă nu aveau scară când au vopsit, spun gurile rele.  Însă printre cei care au administrat castelul devenit sanatoriu, un miliţian ceva mai răsărit, poate cu ceva şcoală, a priceput ca ceea ce distrug cu vopsea de ulei pe pereţi e istorie. Când au ajuns cu vopsitul în sala mare, sala de bal, ceva s-a întâmplat.  Cineva dă un ordin şi transformă sala de bal în depozit de medicamente, porunceşte acoperire pereţilor pictaţi cu domnitorii şi boierii înaintaşi ai familie Cantacuzino cu pânză de sac, de sus până jos, batută în cuie şi scânduri pe margine. Uşile cu vitralii  sunt blocate si acoperite şi ele astfel încât să nu le mai vadă atotputernicii acelor vremuri. Au stat acoperite aproape 50 de ani. Şi iată ce era sub pânză: 12 portrete în mărime naturală pictate pe piele de Cordoba ale cantacuzinilor şi colecţia de blazoane ale celor înrudiţi cu ei, coborand până la dinastia împaraţilor Bizanţului.

20150101_133938

20150101_133815

Iar uşile redeschise au scos la iveală vitralii turnate la Veneţia cu bărbaţii cantacuzini şi cu motto-ul familiei “Quae nocent docent” (cine a pătimit a şi învăţat).

20150101_134057

20150101_133302

In castel mai sunt însă destule lucruri de valoare: pardoseală de ceramică italiană, şeminee de piatră albă ori de marmura, balustrade de fier forjat şi o minunată scară sculptată în lemn de stejar.

20150101_135128

Scara e insă o minunăţie inginerească, nu are niciun cui in ea, e construită pe principiul domino-ului.  Castelul făurit de Gheorghe Cantacuzino, Nababul cum era supranumit la sfârşit de veac 19, e numai unul din cele trei splendori ridicate de el. Mai e palatul de pe Calea Victoriei si Castelul de la Floreşti, care azi e o ruină.

Avem o ţară frumoasă dar aproape că nu o cunoaştem nici noi.

 

This article has 4 comments

  1. cetatean

    Pe vremea comunistilor, Policlinica de pe Motilor din Cluj avea in dotare mai multe sculpturi superbe, Romul Ladea (sigur) si nu mai stiu cine : nuduri, busturi unele de dimensiuni f mari – 2-3 m . Unde sunt acum? Acum 2 ani am vazut unul singur dosit si neingrijit , aproape murdar prin hol.
    Parca anul trecut am vazut ceva mic , simbolic pe-acolo. Unde sunt restul? sper ca la muzeu sau expuse undeva , nu in casa cuiva.

    • Paula Rusu

      E o intrebare buna la care eu nu stiu sa va raspund. Cu siguranta niste sefi de pe acolo ar putea sti unde au ajuns lucrarile de arta.

  2. lucian

    Cate alte ticalosii facute de cretinoizi intamplati in functii vor mai apare? In mod paradoxal societatea poarta vina tuturor celor bune si mai ales a celor rele. Daca cetatea s-ar ingriji atent de educatie, de sadirea timpurie a gustului pentru frumosul de orice fel, a sentimentului autentic de apartenenta la un loc si un timp si a respectului pentru lucrul bine facut (oricare ar fi el) relele ar sta deoparte.
    Felicitari pentru munca ta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *