Memorie

Războiul cel Mare: Regele, Transilvania şi armata cu artilerie trasă de boi

Mera Vasile, român din satul Habic, străbunicul meu (foto) . A luptat în Războiul cel Mare, luat la oaste mai întâi de împărat în Ardealul parte a Imperiului Habsburgic. Când a plecat cătană părinţii lui au fost nevoiţi să vândă o vacă, să se  împrumute de la bancă pentru că la oaste nu mergeai cu mâna goală, trebuia să ai cal, harnaşamente, haine de schimb şi desaga cu mâncare –  la sfârşit de război era supus al Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, întregitorii.

Un rege care a declarat război sângelui care-i curgea prin vene (în Germania era împărat Wilhelm al II lea, vărul său, care drept răzbunare l-a şters din arborele genealogic al familiei pe Ferdinand) că să ducă la îndeplinire misiunea primită de la poporul care l-a pus rege, poporul român. A declarat război unor armate imperiale cu o aviaţie complet incapabilă să zboare, soldaţi în opinci şi cu o artilerie trasă de boi.  Asta face Regele, cel neamţ.

Românul Petre Carp, germanofil declarat atacă în Consiliul de Coroana în care regele cere permisiunea ca România să declare război Austriei si Germaniei: ” Doresc ca armata ţării mele să fie invinsă căci numai aşa va scăpa de distrugere.”

20140920_150554

Ferdinand vede că dacă trimte în luptă dreaptă armata lui de soldaţi-ţărani în opinci, îi duce la moarte sigură. Il aduce în ţară pe generalul Brethelot (da, cel cu nume de stradă, vor spune unii) care vine în Regatul România cu 1200  de oameni. Fiecare unitate a armatei române primeşte un ofiţet francez care să-i înveţe militărie. Floarea aristocraţiei franceze era la Bucureşti şi nu numai ca să-i facă pe bieţii ţarani chemaţi la oaste, soldaţi.

Un război greu Războiul cel Mare în care Bucureştii cad în mâna nemţilor, Regele şi Regina se refugiază la Iaşi. Drumul Mariei Regina spre capitala Moldovei a fost un coşmar, pleacă spre Iaşi într-un tren înţesat de fugari mereu oprit de traficul dat peste cap ori de sabotajul căilor ferate de către soldaţi prea grăbiţi să taie drumul invadatorilor.

Noiembrie 1918, discuţiile premergătoare Conferinţei  de Pace se lasă cu scandal între Brătianu şi Clemenceau din cauza presiunilor făcute de americani care ar dori controlul petrolului românesc. Compania interesată: Standard Oil a lui John Rockefeller. Discuţiile se blochează iar cea care merge ( e chemată) la Paris, în ovaţiile presei vremii, e Regina Maria, outsider al delegaţiilor de negociere dar o prezenţă care stârneşte admiraţia tuturor. Discuţia dintre Regină si Georges Clemenceau (poreclit Tigrul) stă aşa, după mărturiile lui Gheorghe Duca (Missy Regina României, Guy Gauthier):

“-Vorbiţi-mi despre revendicările ţării dumneavoastră!

-Transilvania până la Tisa şi tot Banatul.

-Dar, Doamnă, cereţi partea leului!

-De aceea, domnule prim-ministru, Leoaica se adresează vărului ei Tigrul…”

P:S. Am scris pentru că hidra comunistă care a şters, a rescris, a manipulat istoria  nu a murit, iar capetele care au răsărit după decapitarea ei sunt parcă mai viguroase şi mai otrăvite.

 

Povestea pe larg o găsiti aici : Missy Regina României, Guy Gauthier.

This article has 1 comment

  1. costea

    Bună asta de la final cu “hidra comunistă”, e pe linie…
    Nu ne mai facem bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *