Memorie

Sfânta slujbă la stat şi nefericiţii din privat, războiul de 100 de ani

” S-au făcut, din „politică“ şi din „slujbă“, profesiuni de muncă uşoară, care în scurtă vreme au concurat cu succes pe toate celelalte profesiuni. Politicienilor şi slujbaşilor le trebuia însă o specialitate. Pe aceasta nu le-o putea impune tradiţia statului român, care tocmai se înnoia ( n.r. la 1900). Specialitatea trebuia organizată prin imitaţie după alte state străine. Astfel începe epoca improvizaţiilor profesionale. Pentru a-şi găsi o întrebuinţare şi deci o justificare la plata pe care şi-o lua din bugetul statului, doritorul de politică şi de slujbă trebuia el însuşi să-şi definească rostul activităţii…. Unde profesiunile se ocupă fără selecţie, avem neperseverenţă la lucru. La noi, acesta a fost cazul. Cele mai râvnite profesiuni, slujbele de stat, s-au ocupat fără selecţie. “

Textul ăsta a fost scris in 1937 de Constantin Rădulescu Motru, acum 80 de ani!!!!! Nimic, niciun cuvant schimbat şi textul poate fi publicat ca o analiză la zi.  Şi acum căteva cifre:

1 din 4 angajaţi lucrează la stat

1 din 5 bugetari lucrează în apărare sau ordine publică

sunt datele Ministerului de Finanţe în 2016, publicate de Ziarul Financiar. Şi uite ce mai scria ziarul tot atunci:

Salariile mai mari ale angajaţilor din sectorul public decât cele din sectorul privat, precum şi siguranţa locului de muncă oferită de instituţia publică angajatoare au făcut mai atractive locurile de muncă de la stat. În prezent, unu din patru angajaţi din economie lucrează pentru o instituţie publică, iar creşterile salariale succesive din acest sector, mai accelerate decât cele din privat, îi determină pe tineri să opteze mai degrabă pentru o carieră la stat, spun specialiştii.”  

Parcă ar trebui să învăţăm ceva din ceea ce am trăit pâna acum dar povestea cu directorii de şcoli puşi inapoi pe post  de partid după ce au picat examenul  (sunt 10 la sută dintre directori) nu fac decât să ne arate unde suntem: medievali, iubitori de tătuci, aşteptând să ni se dea nu să muncim pentru a avea şi tare iubitori de mers în turmă după cel care strigă mai tare.

“Omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu sine însuşi, ci acel care n-a ieşit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat totdeauna clopotul turmei. De consecvenţa cu sine însuşi a grupului cine se întreabă? Nu este vorba cum sună clopotul, ci dacă sună; a sunat, ai fost prezent, şi eşti român, atunci eşti om de caracter. Nu este ţară cu oameni mai curajoşi ca ţara noastră românească. Românii sunt eroi, dar cu deosebire când sunt în grup. În front, la război; în ceată, la revoltă; în cârd, la vânåtoare… curajul românului nu are pereche.” – 1937, Constantin Rădulescu Motru “Psihologia poporului român”

sursa: presalibera.ro

sursa: presalibera.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *