Revoltator

19 mame cu 83 de copii – nu e o sectă, e România săracă

Poza pe care o vedeți nu am ales-o întâmplător. Suntem 19  femei la un loc, eu sunt cea mai bătrână dintre ele, la propriu. E făcută acum câteva zile la Oșești, o comună din Vaslui, pol al săraciei din România. Femeile astea sunt tinere dacă te uiți în buletinul lor, între 19 și 40 de ani, numai că ceea ce nu vedeți în poză sunt copiii lor. 19 femei care au împreuna 83 de copii, mărunței toți. Cinci dintre ele au avut primul copil la 15-16 ani, mame copii cu copii.

Femeile astea sunt carne de tun la propriu într-o țară din Uniunea Europeană, copiii lor sunt aceia din statistici care se duc la culcare flămânzi – 225.000 de copii care se culcă cu burta goală are România.

Unii o să mă întrebați, dar de ce au făcut atât de mulți copii. O întrebare de orășan, pusă de pe canapea, din fața televizorului. Răspunsul e simplu, pentru că ele aproape că nu există pentru statul român, orizontul lor se termină la marginea satului, iar consilierea medicală e un lux la propriu. Le poartă de grijă o asistentă medicală comunitară, Lenuța Torică, o femeie spirt,  sprijinită de Fundația World Vision România.

La Oșești din 200 de sarcini în doi ani de zile, 18 sunt mame minore. Sunt femei care au ajuns la doctor o singură dată pe timpul sarcinii. Lasă, că nu au în sat un cabinet medical, dar e nevoie să meargă pe jos până la Negrești, cel mai apropiat oraș, 8 kilometri-dus, 8 kilometri-întors, la picior, cu burta la gură. Este un autobuz care vine de la Vaslui, dar la municipiu sunt tratate ca ultimii oameni “care nu au altă trebă decât să tot rămână gravide”. Și atunci se duc pe jos fiindcă “la Negrești e o doctoriță care le vorbește frumos și are grija de ele” – mărturisește Simona, are 30 de ani, 6 copii, iar pe primul l-a făcut la 16 ani.

Mai rău e că în secolul 21 aflu de la femeile astea că încă mai fac întreruperi de sarcină provocate acasă, atunci când sarcina e mare, fiindcă nu mai vor copii, au deja 3-4 acasă.
– Pe la 6-7 luni se urcă pe gard cu burta și soțul o ajută. O impinge cumva, sarcina coboară și îi provoacă nașterea înainte de vreme. Când vine salvarea, gravida zice că căzut pe burtă. Ajung la spital, dar pentru copil e prea târziu.

Mă uit șocată la femeia care povestește, iar asistenta Lenuța dă din cap “așa e”. Știu cum sună ce scriu. Cât am documentat materialul ăsta am plâns de mai multe ori, dar nu de revoltă așa cum poate simțiti acum, ci de neputință, de deznadejdea pe care le-o citești în ochi. Nu le judecați dacă nu știți cum e viața lor,  pentru că nu dați confortul apei care vă curge la robinet pe o casa lipită cu lut pe toate părțile și o ogradă plină de copii mici unde singura avere e o cloșcă cu 10 pui legată cu o funie de picior să nu cumva să ducă puii prin locuri unde îi mânânca dihorul. Așa arată foamea și saracia și România – țară europeană, în 2018.

Una  din cinci femei însărcinate din România nu merge la doctor pentru control; una  din zece mame care naște în România este minoră; una din patru românce nu are asigurare medicală. Și toate sunt cu UNA prea multe.

Vă pun aici datele oficiale de la Institutul Național de Statistică și concluziile proiectului Mame pentru viața. Viață pentru Mame al celor de la World Vision Romania. Citiți-le și după aia mai citiți o dată rândurile de mai sus.

                  “România are unul dintre cele mai ridicate niveluri ale sărăciei în Uniunea Europeană, 42% din populație având risc de sărăcie și excluziune socială, situație care apare în principal în mediul rural (jumătate din totalul populației), unde riscul sărăciei este 3 ori mai mare comparativ cu mediul urban.

                    Mortalitatea maternă în România se ridică la 14,4  dintr-o mie de nasteri, sunt datele oficiale pentru  2015, mai mult decât dublu față de media UE, de trei ori mai mare decât în Slovacia, Slovenia și Bulgaria.
                     La nivel național, rata avorturilor este dublă față de media uniunii europene, ceea ce reflectă o nevoie nesatisfăcută pentru servicii de planificare familială, în special pentru grupurile vulnerabile. Situația este cu atât mai complexă în zonele rurale, unde rata de mortalitate prin avort este de trei ori mai mare comparativ cu mediul urban. Incidența provocată de auto-avort este unul dintre motivele principale pentru rata înaltă a mortalității materne în mediul rural – 95,6% din decesele cauzate de avorturi autoprovocate au avut loc în mediul rural. Prin urmare, eforturile Guvernului în abordarea problemei prin furnizarea de soluții contraceptive gratuite și servicii de planificare familială pentru grupurile vulnerabile se dovedesc a avea o penetrare scăzută în mediul rural, din cauza lipsei de informare și educație de la nivelul comunității locale.”

World Vision desfășoară campania  “cu UNA prea multe” în cadrul proiectului Mame pentru viață.Viață pentru mame. Un proiect  derulat pentru  15.000 de femei din 30 de comunități sărace din  Dolj, Vaslui și Vâlcea. E un proiect care are ambiția  de a crea un model de succes pentru reducerea cazurilor de mortalitate maternă din România, prin prevenirea sarcinilor nedorite și prin susținerea accesului la servicii medicale de calitate pentru sarcinile dorite. Intervenţiile din cele 30 de comunităţi  selectate pe baza ratei sărăciei și a ratei mortalității materne vizează în paralel și îmbunătăţirea competenţelelor cadrelor medicale, prin servicii medicale integrate, pre şi post natale.

România e o țară majoritar rurală. Atât timp cât statul, guvernul, noi îi ignorăm pe cei mai săraci și mai mulți dintre noi, pe care de altfel îi descoperim cu aroganță o dată a 4 ani, atunci când politicienii le cumpără voturile, iar ei apar la televizor bucuroși; nu avem cum să schimbam nici cifrele din statistică, nici destinul nostru ca națiune. E nevoie de legisație si suport pentru acești oameni.

E numai primul episod din ceea ce am trăit la Oșesti. Mai am niște povești pe care le scriu aici zilele astea. (va urma)

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *