Sănătate

Cum am ajuns să vobesc cu cercetătorii noului vaccin împotriva tuberculozei

“Tuberculoza ar putea fi învinsă de un nou vaccin”de aici a plecat totul.

În ziua în care la ONU se semna rezoluția de luptă la nivel politic împotriva tuberculozei, o știre facea înconjurul lumii în fluxurile marilor agenții.

După 100 de ani de la descoperirea singurului vaccin împotriva tuberculozei, o companie medicală a obținut rezultate încurajatoare la testele de linie a doua cu un nou vaccin. E un ser care se poate administra inclusiv celor infectați deja cu bacilul tuberculozei iar testele realizate până în clipa de față arată ca în 54% din cazuri vaccinul a fost eficient, iar cei care totuși au făcut boala, inclusiv formele rezintente la tratamentul cu antibiotice, au avut forme ușoare.

Compania farmaceutică ce îl dezvoltă e un gigant. Nu mi-am imaginat atunci când am cerut reprezentaților din România datele despre noul vaccin împotriva tuberculozei, că e posibil să stau de vorbă cu cercetătorii care lucrează la el de  15 ani. Mai jos e materialul pe care l-am realizat la Wavre în centrul de cercetare al vaccinurilor de la Glaxosmithkline, locul unde am ajuns împreună cu mai mulți ziariști care scriu despre sănătate din Germania, Olanda si Marea Britanie.

Am fost singurul jurnalist din estul Europei care a călcat în laboratoarele unde se fac cercetări pentru a descoperi serurile care au eradicat o parte din bolile ucigașe ale omenirii de până acum 30-50-80 de ani. Tuberculoza e însă departe de a fi eradicată, e cea mai ucigașă boală infecto-contagioasă. Nu exista o altă boală infecțioasă care să producă mai multe victime la nivelul planetei decât tuberculoza. De asta STOP TB si OMS au presat pentru ca ONU să semneze rezoluția care garantează dublarea fondurilor pentru cercetare împotriva tbc și implicarea politică a guvernelor în lupta împotriva acestui microb care ucide din zorii umanității.

Filmul e mai jos, dar vreau să vă povestesc puțin despre costumația pe care o am pe mine. Cercetătorii din GSK îi spun în glumă pijama, e cea mai antiseptică pijama pe care am îmbrăcat-o vreodată. După ce ne-au făcut instructajul prealabil privind accesul în zonele de securitate în ceea ce privește vaccinurile a urmat echiparea.

Intr-o încăpere ca un vestiar am intrat și ne-am descălțat. Am primit niște șosete de bumbac și niște botoși. Am descălțat și încălțat piciorul drept mai întâi, fiindcă abia după ce am pus botoșul (așa se zice oare?) în picior, am putut călca dincolo de o linie galbenă peste care nu aveam dreptul să trecem încălțați. Am repetat operațiunea cu piciorul stâng. Apoi, în niște dulapuri ne-am abandonat toate hainele, mai puțin lenjeria intimă.
Am primit în schimb bluze și pantaloni, un fel de ținute cum poartă medicii în sala de operație. Erau sterile, sigilate în pungi de plastic, la fel și niște fesuri sub care a trebuit să ne băgăm tot părul, absolut tot.
Cu echipamentul ăsta pe noi am trecut la sala de spălat pe mâni: de 10 ori podul palmei, de 10 ori dosul palmei, de 10 ori între degete, de 10 ori numai degetul mare, cu unghiile de 10 ori în căușul palmei. Ați obosit?
Ah, cine avea ojă pe unghii primea acetonă ca să o dea jos. Inelele, cercei și lanțurile de la gât, am uitat să vă spun, le-am lăsat în camera de instructaj prealabil.

După procedura spălării mâinilor, ne-am șters cu hârtie și tot cu hârtie în mâini am deschis ușa spre următoarea încăpere. Aici e locul unde am îmbrăcat combinezonul albastru, a fost o cascadorie în toată regula. O bancă pusă din zid în zid fix în mijlocul încăperii delimitează o nouă zonă de securitate microbiană. Sper să înțelegeți explicația mea, ne așezăm pe bancă, decălțăm un picior de botoșul folosit până atunci și punem unul nou care nu are voie să atingă nimic  altceva decât sabotul cu care trebuie să ne încălțăm. Practic stăm călare pe bancă, cu un picior foarte sterilizat și unul mai puțin sterilizat. Procedura se repetă și la al doilea picior.
Eh, și acum combinezonul, o caracațită dintr-un material special cu două mâneci, doi craci și o glugă care nu trebuie să atingă nimic din clipa în care e scos din punga sterilă înafara corpului celui care îl îmbracă. Credeți-mă, ne-am îmbracat 4 ziariste în 50 de minute, cam atât a durat toată procedura.

Ceea ce am făcut noi în această vizită, fac în fiecare zi de mai multe ori cei care lucrează în aceste laboratoare gigantice ale GSK Vaccines de la Wavre. De ce zic de mai multe ori, fiindcă în aceste zone nu există toalete, din motive lesne de înțeles, nu se poate bea o cafea pe hol sau mânca un senviș la birou. Se pot face toate aceste lucruri dar în altă parte de clădire, iar ca să ajungi acolo trebuie să te debraci de această ținută când ieși și să reiei  ritualul autosterilizării când reintri, de fiecare dată.

Ce am aflat de la cercetătorii care lucrează în aceste laboratoare la GSK Vaccines Wavre, e in filmul ăsta.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *