Sănătate

Medic oncolog: frustrarea cu care trebuie să trăim zilnic, nu dăm pacienților cele mai bune tratamente

Ora 9 dimineață. Sunt undeva în centrul capitalei. La câteva străzi mai încolo, mai marii zilei joacă zaruri cu soarta României într-o încleștare fratricidă pentru putere. Se bate PSD cu PSD ca să dea jos Guvernul PSD, restul românilor privesc cu gura căscată circul. Numai euro zburdă de veselie la un curs tot mai mare.

Mă aflu într-o sală în care cunosc personal doar vreo 5 oameni. Restul până la vreo 50 sunt medici, profesori, reprezentați ai statului în domeniul medical, producători de tehnologii medicale. Invitația am primit-o de la The Economist Intelligence Unit, divizia de politici de sănătate a trustului The Economist în parteneriat cu Observatorul Român de Sănătate (o să vă mai povestesc aici despre asta).  Se discută despre felul în care statul ar trebui să foloseasca medicamentele de ultimă generație, tehnologia performantă în tratarea amărâtului de pacient român.

– Numărăm pastile, paturi de spital , doctori dar nu numărăm niciodată numărul vindecărilor. Plătim mult pe analize, dar oare trebuie făcute toate? Încercăm să legăm banii cheltuiți de sănătatea pacienților din scripte fără a ține seama dacă pacientul chiar se simte bine sau nu. Așa a a început întâlnirea, sunt cuvintele moderatoarei de la The Economist.

Primul care vorbește e doctorul Alexandru Eniu, oncolog, membru in conducerea Societății Europene de Oncologie. Vorbele lui au trecut ca o undă de șoc printre cei prezenți.

– Frustrarea cu care trebuie să lucrăm în fiecare zi e aceea că nu dăm pacienților cele mai bune soluții de tratament. Le oferim medicamente ieftine și ineficiente, avem problema asta a lipsurilor în fiecare zi. Nu poți trata un pacient fără a avea medicamantele necesare. Stăm lângă pacientul cu cancer, trebuie să-i dăm o opțiune de tratament și știm că nu îi putem oferi cea mai bună soluție.

Pe mine m-a zguduit. Am văzut cum arată neputința oncologului, mi-a zburat gândul la prietena mea care s-a stins cu speranța că va învinge cancerul. Se putea altfel? Existau soluții pe care nici măcar nu le-a putut încerca? Habar nu am, nu o să știm niciodată.

– Dacă am renunța la medicamentele ieftine și ineficiente pe care aruncăm banii, am putea să punem la dispoziția pacienților tratamente noi, chirurgie robotică, medicamente de ultimă generație. Vorbele îi aparțin doctorului Tit Albreht, șeful Institului Național de Politici de Sănătate din Slovenia.

Apropo de felul în care sunt tratați pacienții români, bolnavii de cancer limfatic sau leucemie care pot fi transplantați cu celule stem din propriul organism,  avem programe naționale pentru asta, trebuie să își cumpere singuri tratamentele pregătitoare de transplant fiindcă nu sunt cuprinse în program. Ai bani pentru medicamente, faci transplant!  N-ai bani, vei fi o cifră în statistici! Bolnavii cu forme grave de tubercuzloză primesc medicamente prin programe internaționale fiindcă mai primim ajutor în cumpărarea lor încă 9 luni. Ai noroc să nimerești în schemele de tratament finanțate internațional, minunat, ai șanse maxime de vindecare. Nu prinzi o schemă de tratament dintre acestea, cum ți-e soarta.

Asta e încă un motiv pentru care vă aștept să semnați alături de mine petiția pentru Legea Tuberculozei care printre altele reglementează înclusiv accesul la tratament de calitate. Aici : https://campaniamea.de-clic.ro/p/StopTB .

În loc de conluzie las aici o poză: e momentul să începem să schimbăm lucrurile spun cei de Observatorul Român de Sănătate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *