Miracolul de la Varşovia. O poveste adevărată

Despre ruine se scriu şi azi volume întregi de istorie.  Pe mine m-a lăsat fără grai povestea unui oraş care literalmente a crescut la loc , exact aşa cum era înainte de a fi transformat  într-un munte de ruine: Varşovia.
Am să vă spun povestea palatului regal de la Varşovia. Construit de dinastia ducilor mazovieni, în 1939 Hitler hotărăşte să îl bombardeze odată cu invadarea Poloniei. Ceea ce rămâne în picioare e confiscat/furat/răpit de forţele naziste:  sculpturi, şeminee, sistem de încalzire şi alimentare cu apă. A fost un fel de concurs: ziua luau nemţii, noaptea intrau polonezii care au adunat inclusiv parchetul din camerele regale.  După bombardament, castelul devine o ruină cu cateva ziduri in picioare, dar mişcarea de rezistenţă din 1941, mişcare eşuată a polonezilor, îl infurie atat de rău pe fuhrer încât porunceşte dinamitare resturilor palatului: să fie şters de pe faţa pământului. O lecţie pe care Polonia să nu o uite niciodată.  Aşa s-a şi întâmplat.

70 de ani după sfârşitul războiului palatul e înapoi la locul lui. Exact aşa cum era. E o minune pe care au făcut-o polonezii de la cel mai sărac în sus.  Să vă explic: imediat după război, guvernul comunist al Poloniei decide refacerea Marii Pieţe din Varşovia, piaţa medievală zdrobită şi ea de bombele naziste, simbol al cetăţii de pe Vistula, şi aloca bani pentru asta. Se întampla în 1948. Pentru palatul regal care reprezenta aristocraţia “decadentă” – atat de hulită de comunisti , rădăcinile monarhiei poloneze pe care comunştii o vor ştearsă din istorie – bani nu se găsesc în vistieria Poloniei. Chiar dacă se acceptă un plan de reconstrucţie, vreme de 20 de ani comuniştii refuză sa aloce vreun zlot pentru refacerea simbolului  naţional al polonezilor.

O mână de oameni care refuză să lase trecutul regal al Poloniei să moară fac în 1971 Consiliul Civic şi ii cheamă pe polonezi să doneze bani pentru reconstrucţia palatului regal. În numai patru ani adună 500 de milioane de zloţi, cine nu are bani să doneze vine şi ajută cu braţele la şantier.  23 de ani de încăpăţânare şi muncă fără niciun ban de la guvernul communist. Nimic!

In 1984 palatul ridicat din ruina celui de Al II lea Război Mondial renaşte pe malul Vistulei, de parcă nu ar fi fost niciodată ras din temelii de nazişti.  Ceea ce au salvat polonezii, inclusiv parchetul din sala de bal se întoarce în palatul ducilor mazovieni.  Recuperează o parte din operele de arta confiscate de nazişti, iar sala tronului e refăcută şi împodobită cu draperia de catifea rosie decorată cu acvila regală turnată în aur şi argint. La devastarea palatului au fost furate inclusiv aceste acvile, dar unul dintre urmaşii unui ofiţer nazist a donat polonezilor cele trei acvile originale pe care le-a moştenit, făcînd astfel posibilă refacerea completă a sălii tronului.

Nu e singura minune pe care au făcut-o cu mâinile lor polonezii. Au reconstruit Piaţa Mare, piaţa medievală din Varşovia ca şi cum nu ar fi fost vreodată numai o ruină.

Povestea asta e despre maretia unui popor: polonezii!