Bucovina, dragostea mea

E colţul acela de Românie unde încă se mai simt urmele Imperiul Habsburgic. Coline verzi, oameni liniştiţi şi ospitalieri din cale afară şi ordine, multă ordine.  La Vama, în judeţul Suceava, e mai vizibil ca nicăieri hotarul dintre două lumi: cea moldovinească şi cea a Bucovinei. Gardurile stau în picioare, parcă acum au fost ridicate, căpiţele de pe dealuri sunt perfect aliniate, zici că o mână cerească a desenat linia pe care trebuie aşezate. Cât vezi cu ochii câmpurile sunt semănate, arate, îngrijite, de parcă e o mică Austrie în miez de Românie.

Noi ne-am cazat la pensiunea familiei Boca, Acasă în Bucovina, aproape de Gura Humorului. O pensiune ca o casă din poveşti. Cu cai gata de călărie, stână de oi, fazani şi alte orătănii, cu ogradă mare  si trăsuri gata să fie scoase la plimbare.

Am mâncat aici cele mai bune scrijele (felii de cartofi coapte cu sare direct pe plita sobei), păstravi proaspeţi, branză de putină şi fragi din pădure, cu smântână şi cu mamăligă.  Oh, Doamne, poţi crede ca ai murit şi ai ajuns în rai.

Locuri de poveste găsiţi oriunde aţi privi. La Voroneţ am facut un popas ca să admirăm ploaia şi valea cu brazi.

Vă scriu acum doar despre “un picior de plai/ o gură de rai” pentru că mănăstirile merita povestea lor.  Dacă puneţi piciorul în minunata Bucovină, urcaţi şi pe Ceahlău. Intr-o zi senină vedeţi pâna la … Bucureşti (glumesc).