Oradea, Cluj și mai ales Iași – orașe renăscute

Am revizuit topul personal al orașelor din România în care mi-ar plăcea să trăiesc și Clujul meu de suflet a picat pe locul 3 – nu dați cu pietre.

———————————————–ORADEA—————————————————-

S-a schimbat topul ăsta ușor, nu peste noapte. Mai întâi a fost Oradea care, cu proiectele de renovare a clădirilor de patrimoniu, a reușit să-și recapete strălucirea care a făcut-o celebră la vremea Belle Epoque. Și-au făcut și un brading de oraș care îmi place mult de tot. “Art Nouveau, Life Nouveau” surprinde atât de bine spiritul baroc al locului.  Vă las aici niște poze din minunata Oradie Mare – așa se traduce numele orașului din limba maghiară, Nagyvarad.

Apropo, știți că Oradea chiar a fost mare, a fost capitala primului mare regat maghiar la vremea dinastiei arpadiene, prima dinastie maghiară; și că tot la Oradea se găsește și azi tezaurul regelui maghiar Carol Robert de Anjou, coroana cu flori de crin, sceptrul și bijuteriile coronei?

———————————————————CLUJ—————————————————————————

Despre Cluj am tot povestit, e inima mea. Îmi plăcea la vremea în care singura “modernizare” adusă orașului au fost băncile și coșurile de gunoi vopsite în culorile tricolorului, în rest toate stăteau să cadă. Îmi place mai abitir acum când în sfârșit și-a recăpătat aerul de oraș universitar, european, cosmopolit. Apropo, știți că în zidurile bisericii Sfântul Mihail din centrul orașului se văd și azi niște “cărămizi” ca niște mingi care nu sunt altceva decât ghiulele  provenite din tunurile turcesti care au asediat orasul și  care s-au cimentat în structura construcției fără să o poată dărâma?

Palatul Banfy din cetrul orașului, acum restaurat complet, e „fratele” mai puțin norocosului palat Banfy de la Bonțida unde se desfășoară Electric Castle, iar parcul din centrul orașului e acum o pădure urbană de vis.

De ce zic asta, fiindcă era un hățiș periculos pe vremea studenției mele, anii 2000 (am scris aici despre asta), iar azi e plin de hamace pentru oricine vrea să studieze, să iasă la picnic sau cu copiii. Iar zona palatului Chios, aflat tot în parc, în sfârșit arată așa cum merită, după ce a fost restaurat.

Cândva un cazino renumit, clădirea abandonată în paragină, găzduia o berărie!?! în vremea comunismului. Azi e locul unde se desfășoară evenimente de artă, cultură, petreceri publice sau private. Am avut și eu onoarea să prezint o gală Atipic Beauty în locul ăsta.

———————————————————–IAȘI————————————————————————

Daaaar, oameni buni, când ați fost ultima dată la Iași? Dacă nu ați fost, musai sa mergeți. Este cel mai frumos oraș românesc, care în opinia mea are cel mai frumos, mai curat, mai efervescent centru destinat oricui: localnicilor, turiștilor, oamenilor de afaceri sau gură-cască.

Era frumos și înainte, ca toate celelalte trei orașe despre care am scris, dar praful timpului, dezinteresul, lipsa banilor sau pur și simplu moda care s-a schimbat le-au aruncat într-un con de umbră adus de gri-urile care au coborât peste ele.

Dacă Oradea și Clujul doar au recuperat patrimoniul, au lustruit clădirile, au refăcut structura traficului și infrastructura utilităților, practic au recuperat strălucirea de altă dată, la Iași centrul a devenit inima de bussines, inima culturală și inima de promenadă a orașului. 

Diferența se cheamă poate pompos “regenerare urbană”, dar chiar asta s-a întâmplat acolo. În jurul Palatului Culturii cu fața lui de castel medieval de pe Valea Rinului sau a Loirei s-a reașezat centrul.

În locul unui ștrand abandonat, depășit cu mult de vremuri și așezat mult prea în centrul orașului s-au născut grădini cu fântâni in cascadă, cu zone verzi pe care nu scrie nicăieri “nu călcați iarba”. Din contră, ești îmbiat de locul frumos să te așezi, să lenevești, să înveți ori să te simți bine cu copiii. Dacă nu vă place pe iarbă, puteți alege o cafenea, un restaurant sau o cofetărie care sunt fix în acceași zonă. Ah, și ce bine am mâncat acolo. 

Aduce locul puțin a Versailles sau cu Petrodvorets, palatul de vară a lui Petru cel Mare. Cred că e evident deja că îmi place mult. În apropiere e biserica Trei Ierarhi – o capodoperă a arhitecturii, ctitoria domnitorului Vasile Lupu, Casa Dosoftei… aleea pietonală din centrul Ieșilor.

Așaaa, dar nu e tot. În jur sunt clădiri de birouri mai mari sau mai mici, cu acoperișuri pline de verdeață, ca să nu strice priveliștea, un mall cu toate cele, dar care se dizolvă cumva în verdele din jur și o parcare mare, cu 2.500 de locuri.

Am fost de curând la Iași și vreau să revin pentru un city-break, despre care voi vorbi după ce îl voi fi făcut. Ce voiam să vă spun, am fost sedusă iremediabil de frumosul centru al Ieșilor, de gradina publică uriașă care s-a dezvoltat în jurul Palatului Culturii. E una dintre cele mai mari investiții private în dezvoltarea spațiului public din România, iar plimbarea am facut-o împreună cu o mică parte din echipa care creat această minunție.

M-au impresionat tare aceste fete tinere pe care le vedeți în fotografie și pe care le-am cunoscut acolo, toate aflate în poziții de coordonare. Una din ele a lucrat la Bonn, în Germania, pentru compania Deutsche Post DHL, in cadrul biroului global de comunicare al companiei DHL Express, dar e revenit acasă pentru că voia o viață în România.  A intrat în compania germană printr-un internship, la 22 de ani, a lucrat doi ani, iar când i s-a propus avansarea a realizat că dacă face acest pas nu va mai veni acasă decât în calitatea de turist. A ales să își caute un loc de muncă la Iași, lăsând în urmă o carieră în vest. S-a angajat într-o companie mică din retail, iar ulterior a ajuns să lucreze pentru compania care a realizat regenerarea urbană de la Iași, Iulius. A pornit de pe posturi mici, iar azi este director de dezvoltare IULIUS, o cheamă Raluca Munteanu și e fata cu rochia bej din poză. Știu, pare  o fetiță, dar când vorbește se vede repede experiența profesională.  

Ele m-au condus în noul cartier de birouri pe care compania îl dezvoltă în apropiere, un șantier acum, dar unde se va stabili la finalizarea lucrărilor head-quarter-ul companiei Amazon din România, la Iași. Nu e doar un proiect de dezvoltare imobiliară, e un amplu proiect de absorbție de forță de muncă.

Nu mai vorbim despre clădire, ci despre oamenii care vor veni la serviciu în birouri care se deschid spre Palatul Culturii, în condiții de muncă excepționale, cu acces la săli de recreere, bucătărie și spațiu propriu de odihnă sau sport.  Echipa care mă însoțește sunt oameni entuziaști în primul rând, oameni care înțeleg valoarea confortului pentru angajatul din subordine. Fetele din imagini au următoarele poziții în companie: director de dezvoltare, director de comunicare și junior leasing manager. “Avem norocul să muncim într-un loc unde suntem ascultați, dintr-un motiv străin nouă :). Probabil că suntem suficient de entuziaste cât să fim credibile, dar nu e numai cazul nostru, mai sunt și alți oameni la fel de entuziaști în companie” – a mărturisit Raluca.

“Avem un proiect menit să arate cât de atractiv este Iașiul, de ce merită să studiezi aici, să muncești aici, să îți faci o familie la Iași. E un proiect realizat de oameni chiar mai tineri pe care îi avem în companie” – e completarea făcută de Adelina, managerul de comunicare.

Șantierul unde am făcut fotografiile este locul unde acum se ridică cea mai mare clădire de birouri realizată în pandemie în România. Nu e un proiect speculativ, ci unul care a fost ridicat după studierea nevoilor pieței de muncă din capitala Moldovei, la cererea viitorilor chiriași care deja au negociat și preînchiriat mare parte din spațiu. E o construcție complexă din 6 corpuri de înălțimi diferite, care protejează perspectivele Palatului Culturii.   E un campus care va găzdui birouri pentru 5.000 de oameni, numai în birouri, subliniez, nu vorbesc despre cei care vor lucra în sistemul de servicii conex de la parterul clădirilor: restaurante, magazine, un hub medical, parc și spații de recreere.

Ce mi se pare extraordinar e că acest complex de birouri se dezvoltă într-o mahala aflată la 5 minute de centrul orașului, de Palatul Culturii, se vede în poză.

Asta e definiția concretă a regenerării urbane, a orașului renăscut: atunci când transformi o zona tristă, uneori urâtă a orașului într-o zona valoroasă, care produce profit pentru oraș, pentru comunitate, pentru localnici.

Vă las aici cifrele Palas Campus, proiectul din mahala. Fac o precizare, nu vorbesc de periferie atunci când spun mahala, vorbesc despre cartierul abandonat în neglijență și sărăcie ce mărginește centrul orașului Iași și unde clădirile, infrastructura și chiar viața oamenilor par încremenite în anii ‘50, prima industrializare impusă de comunism.

Ar mai fi de spus că proiectele Iulius au reușit să construiască niște punți solide între lumea de bussines, universități, comunitatea antreprenorială, artiști, turiști și nu în ultimul rând autoritatea publică. Numai proiectul Palase o investitie activă de 310 mil euro, unde lucrează aproape 10,000 oameni, inclusiv în cele 50 companii multinaționale găzduite în clădirile de birouri.

Cred că abia așa se înțelege că regenerarea urbană despre care vorbim înseamnă nu doar timp liber petrecut de orice vizitator în spații frumoase, ci muncă desfășurată în condiții de civilizație și respect față de angajat într-un district de afaceri ca în toate marile centre urbane din lume.

Mi se pare formidabil că locul ăsta atrage anual 19 milioane de vizitatori, cât populația României.

---

Material realizat cu sprijinul Iulius