Am scăpat în magazinul de pălarii și mi-am făcut de cap

Îmi place iarna și îmi plac pălariile.  Eu cred că fiecare pălarie spune o poveste despre cel care o poartă, despre locurile care  i se potrivesc, despre alte vremuri uneori. Fiindcă tot am făcut o schimbare majoră în viața mea profesională m-am lăsat sedusă de pasiunea mea mai veche și cu ajutorul prietenilor de la Magazinul de Pălarii m-am alintat puțin prin zăpadă, la -10 grade 🙂 sub obiectivul Andreei Grigorescu. Visam de multă vreme la un joben, primul pe care l-am probat, l-am găsit intr-o brocante, o piață ambulantă de vechituri undeva în nordul Franței. L-am lăsat acolo fiindcă nu știam cum să-l înghesui în bagaje iar vacanța era abia la început.  Așa că întâlnirea de zilele trecute cu un joben, care pentru mine e un fel de rege al pălariilor, a fost magică.  A fost un fel de joacă de-a Belle Epoque. 

Apoi a mai fost pălăria de fetru. Un fel de Burberry dar reinventat. Cum vă ziceam, am călătorit puțin prin timp înainte și înapoi datorită acestor pălarii. M-am intors în 2017. Urban, ușor de purat, moale dar nu prea,  cam asta am simțit eu purtând-o.

Pălaria roșie pare că vine din poveștile fraților Grimm, dar mie imi pare mai degrabă o reinventare a anilor 30-40. Feminină dar comodă, să nu uităm că războiul a trimis femeile la muncă în sprijinul soldaților care luptau pe front. La noi s-a întâmplat mai puțin, dar în Europa industrializată, în America de dincolo de ocean, femeile munceau în fabrici ca să producă tot ceea ce nu produceau bărbații lor din tranșee, inclusiv armament… Știu că nu sună romantic, dar vremurile nu sunt mereu romantice. Pălăria asta mică dar foarte chic, era numai bună, potrivită vremurilor; fără pretenții prea mari dar cu efect.

Mulțumesc frumos Magazinul de Pălării, găsiți aici muuulte pălarii.

Mulțumesc mult Andreea Grigorescu pentru fotografii.