Minune! Am găsit o cruce într-un cartof…
Adevărul e că mi-a fost ciudă că nu am găsit chipul lui Arsenie Boca în cartof, abia aşa descoperirea mea ar fi avut şanse să facă ceva cariera. Dar cum s-a petrecut minunea? De la o ciorbă, fireşte. Doi morcovi, nişte ceapă, ceva albitură, alte cele pe care le mai aveam la îndemână şi doi cartofi ar fi ajuns toate în aceeaşi oală dacă nu aş fi spintecat exact pe la mijloc unul din cartofi. Înăuntru, ce să vezi, minune.
Păi şi acum, eu ce fac? Cuget, chibzuiesc că e musai să iau o decizie: pun cartoful cu cruce în vitrina cu relicve sau ajunge în sfânta ciorbă? Bine, ar mai fi o soluţie, organizez pelerinaje ca să vadă lumea minunea, să nu o păstrez doar pentru mine, că aşa cere tradiţia la români.
P.S.1: Această postare e un pamflet, nu o minune.
P.S.2: Ciorba a fost delicioasă.
Draga Paula ai reusit sa ma inveselesti , totusi sa stii ca nimic nu e intamplator , ceva o fi vrut cartoful acela sa-ti spuna , poate trebuia sa intru eu pe blogul tau si sa-ti spun ca imi pari palida in fotografie si ar fi bine sa-ti repeti o hemoglobina ,o feritina si o sideremie, si , chiar nu stiu de ce, sa-ti scriu niste versuri :
E greu sa fii ce esti si totusi
Sa nu poti precum esti trai,
Sa ai palate multe-n visuri
Si sa n-ai unde odihni .
La fel e greu cand porti cu tine
Munti de iubire in viata ta ,
Atunci cand vrei sa-i dai la oameni
Sa nu vrea nimenea sa-i ia .
E greu sa-l faci sa inteleaga
Pe cel nedrept ce este drept .
Pe prost de ce este nevoie
De mintea unui intelept.
E greu izbind numai cu vorba
Ce trebuie de-infrant sa-nfrangi
Cand ai inca de plans atatea
Sa nu ai lacrimi sa mai plangi.
Si iar e greu sa aperi cinstea
Sa strigi , sa lupti, sa fericesti,
Sa mergi la brat cu adevarul ,
Sa mori si totusi sa traiesti …(Virgil Carianopol)
Iar in privinta parintelui Arsenie Boca te rog mult sa citesti intai ,, CUVINTE VII ,, si doar apoi ,,CARAREA IMPARATIEI ,, cartile de capatai ale parintelui
N-au cum sa nu te infuenteze in tot ceea ce vei face dupa aceea