Paştile noastre, Paştile voastre

La vremea când eram reporter la Târgu-Mureş stiam exact cum împarţim zilele libere de sărbătorile pascale. De “Paştile noastre” lucrau maghiarii, de Paştile catolice lucrau românii. La Bucureşti totul e mai secularizat, împărţim liberele de Paşti cu cele de la 1 mai. Niciodată nu s-au bătut prea tare colegii să fie liberi de Paşti, importante erau zilele libere din mai când Bucureştiul fuge la mare.

Astazi sunt Paştile Catolice şi va spun, ca ardeleancă, de copil imi doream să avem sărbatoare toţi odată. Aveam convingerea că Dumnezeu ţine cu catolicii, mereu era o zi frumoasă, cu mult soare în duminica lor. Eu sunt greco-catolică dar avem Paştile odată cu ortodocşii, anul ăsta pe 1 mai.

Anul trecut în iunie Papa Francisc a făcut Bisericii Ortodoxe propunerea pe care o aşteaptă toţi cei care trăiesc la dublu sărbătoarea pascală. Multă lume şi-a pus speranţa atunci. Nu ştiu dacă vom apuca să vedem minunea în viaţa asta pentru că marele Patriarh al Moscovei a refuzat oferta. De unde ştiu? Din două fapte: Papa şi Patriarhul Rusiei s-au întâlnit pentru întâia oară in Cuba, anul acesta, iar tema a fost scoasă de pe agendă de liderul Bisericii Ortodoxe, nu există nicio referire la Paşti în declaraţia comună. Al doilea, Sinodul Panortodox care se desfăşoara în iunie, în Grecia nu include vreo dezbatere pe tema Paştilor comune ale creştinilor.  Dacă vă întrebaţi de ce, am să va răspund simplu: politică…

Mare păcat.

Christos a înviat, dragi prieteni!