Primii doi. Noi doi

Era ajunul Rusaliilor, acum doi ani.

– Ah, ce matinală eşti, nu e cam devreme dimineaţă la 8 să îţi fac părul?

– Nu, e perfect. Aşa am timp de toate fără să mă fugărească cineva.

– Cum vrei tu! Hai pe balcon să trag un fum lângă cafeaua asta şi pe urmă te aranjez!

– Hai!

Dupa vreo 25 de minute de sporovăială şi hlizeală, în care Denisa îmi povesteşte cu lux de amănunte cum şi-a uitat portofelul în miez de noapte, în benzinaria de la Sighişoara, ea venind de la Bucureşti spre Târgu-Mureş . Cum maşina Laurei a rămas în pană. Cum s-a întors Andrei ca Schumacher, în crucea nopţii la Sighişoara. Cum  au alertat toată poliţia, cum portofelul era tot în toaletă, unde fusese uitat…. Denisa se porneşte la coafat, machiat, etc.

Se face 9.30 iar telefonul meu devine agresiv. Viitorul soţ mă zorea fiindcă la 10 trebuia sa plecam spre Reghin. Cununia religiosa era programată la prânz iar mireasa abia avea un ochi machiat. Noi eram în Târgu-Mureş fiindcă am dormit la hotelul din complexul care gazduia nunta noastra, la vreo 30 de km de Reghin.

– E stresat Răzvan, are emoţii, mă întreabă amuzată Denisa.

– Nu, dar ma zoreşte că avem la 12 cununia!

– La cââââââât? 12? Şi mie de ce nu mi-ai spus?

– Aoleu, pe bune? Nu cred… Aaaa, chiar nu ţi-am spus???

Eram încurcată ca Scufiţa Roşie în faţa lupului iar Denisa….

– Lasă, bag viteza!

Şi a băgat, a scos mireasa din mine.

Căsnicia mea a inceput cu o muştruluiala din partea sotului. Am stat cuminte, fără vorbe tot drumul până la Reghin. După aia m-a luat de soţie, că doar nu din pricina punctualităţii m-a ceut de nevastă. Gatesc expţional! :))))))

Este punctul meu de sprijin si de echilibru absolut! Multumesc!

PS. Tot Denisa ma coafează şi azi.