Maruntisuri

Nimic nu e imposibil. Urmează Legea Tuberculozei!

Să vă spun pe scurt povestea unei acțiuni care nu părea că va avea loc. Vorbesc despre organizarea Zilei de Luptă Împotriva Tuberculozei.  Idei aveam, le-am discutat de mai multe ori cu oameni la fel de împlicați în conștientizarea riscurilor tuberculozei: Cristina de la Romanian Angel Appeal , Claudia, Dragos; numai că ne împotmoleam în același loc comun “n-avem bani”.  Oamenii ăștia lucrează în ONG-uri care au adus milioane de euro în România din fonduri înternaționale pentru tratarea pacienților cu tuberculoză mutantă, formele acelea pentru al căror tratament se ajunge a costuri de 10-14 mii de euro pe lună pentru un pacient, vreme de 2-3 ani de zile.

Cu alte cuvinte, ca să înțelegeți, banii care vin pentru tratamente se duc spre tratamente; cei care vin pentru bonuri valorice care să sprijine pacienții fără venituri se duc către ei, fiindcă fiecare cent are o destinație exactă, nu pot fi cheltuiți pe altceva.

Într-una din acele zile mă sună Ștefan  de la Asociația Pacienților cu Tubeculoză Multidrog-Rezistentă și îmi spune: hai să scriem ideeile alea că poate reușesc să obțin o susținere financiară. Long story short, i-a obținut. Doar că eram cu două săptămâni înaintea zilei de 24 martie când ar fi trebui să aibă loc evenimentul: cine face fotografiile? Cine ilumineaza o cladire în culoarea roșie? Dar ce cladire să iluminăm? Oare primim autorizație? Avem destui oameni pentru poze? Dar timp suficient ca să le imprimăm?

Și dacă sunteți înclinați să ziceți “e destul timp”, vă spun ca pozele au fost făcute în marea lor majoritate înainte cu o săptămână, sămbătă. Cătalin Oprițescu, www.lightaholic.com, a stat noaptea cu noi ca până luni pozele să fie prelucrate, gata de print, cu tot ce era nevoie: scris, passpartout, etc.

A venit apoi aventura autorizației, că totuși am depus-o în târziu. Numai că fiind o acțiune de conștientizarea a riscurilor tuberculozei pentru oamenii sănătoși și, în egală măsură, de combatere a stigmatului public pentru foștii pacienți, toată lumea ne-a sprijinit: de la primarul Gabriela Firea până la ultimul funcționar din primărie care a venit în ziua evenimentului să ne ajute cu cele necesare.

Iluminatul. Am vorbit cu niște oameni care știu să facă asta, www.mobile-event.ro,  așa că într-o seară, pe la 8, măsuram împreună cu George Știrbei la pas fațada primăriei cu întrebarea: se poate sau nu se poate? Zice că se poate.

În fine, vine ziua de 24 martie. Pe la prânz, după conferința de presă a Programului Național de Tuberculoză, care de altfel ne-a fost partener în această acțiune, trec pe la primarie să vedem ce se întâmplă cu iluminatul. Era totul sub control, fac și niște poze, apoi plec. Revin pe la ora 17,  cu tot cu emoțiile pe care le aveam. Mă uit la reflectoarele montate pe trotuar cu oareșce temeri și îl întreb pe George: 

– Reflectoarele astea o să aibă o intensitate mai mare, nu-i așa? Îmi parea că sunt într-un fel de stand-by.
– Nu, asta e intensitatea lor! Imi răspude calm și zâmbitor.
– Aha! Zic eu, mimând calmul.
Cred ca totuși panica din mine a ieșit la suprafață că numai ce îl aud:
– Stai liniștită, știi că nu există lumină mai puternică decât soarele. Va fi bine după ce apune, acum încă e zi.

Nu are niciu rost să mai continui, pozele vorbesc singure. La finalul zilei, pe – 6 grade afară, în fața cladirii scăldate  în culoarea roșie, culoarea de luptă împotriva tuberculozei, cu expoziția “Fețele Tuberculozei” așezată le gardul Cișmigiului, eram vreo 200 de oameni și ceva presă. O să spuneți că nu eram mulți. Așa e! Dar, e primul pas spre acceptarea publică a unei maladii care stigmatizeaza în egală măsură și pacientul si medicul. Erau acolo pe trotuar, foști pacienți, voluntari, medici pneumologi, copii, Organizația Mondială a Sănătății, coordonatorii Programului Național de Tuberculoză, oameni care luptă zilnic împotriva unei maladii ce ucide zilnic 3 români. E prima manifestare. Vă mulțumesc tuturor! Mulțumim, Jansen, pentru sprijin!

Nimic nu e imposibil, urmează Legea Tuberculozei!

Vă las aici petiția pentru Legea Tuberculozei, poate mă ajutați să o dăm mai departe celor care încă nu au semnat-o! Mulțumesc!

 

This article has 1 comment

  1. MĂȘTILE PARADEI DE PE GARD Tomografia foto-expoziției ZMTB 2018

    UN DECENIU (2008-2018),
    UN DIAGNOSTIC SERBAT,
    UN OBSERVATOR ,,POMICOL”

    (Cronică de expoziție fotografică irelevantă)

    Motto:
    Sunt măr de langă drum și fără gard
    La mine-n ramuri poame roşii ard.
    Drumeţule, să iei fără sfială,
    Că n-ai sa dai la nimeni socoteală.
    Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
    Adu-l ţărânei ce sub mine-o am
    ……………………………………..
    Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,
    La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.
    Și dragi îmi sunt și fetele fecioare
    Umblând prin crengi cu dalbele picioare,
    Cu poala și cu sânul plin de mere,
    Râzând îmbujorate de plãcere.
    (Mihai Beniuc/ Mărul de lângă drum)

    O vorbă populară zice: (pre)Numele…unora pe toate gardurile, pe toate zidurile…Mai nou și pozele lor…Doar zece la numărătoare…Iertată să-mi fie observația jurnalistică, dar asta sugerează, trecătorului, colțul gardului de Cișmigiu, din stația RATB-69,70,85,90,91,137,138,228,336 de pe bulevardul Regina Elisabeta…(zona fostei Brutării Spicul), unde, începând cu ajunul sărbătoarii Bunei-Vestiri și până la sărbătoarea Sfântului Gheorghe (24 martie-24 aprilie 2018), s-a hotărât tapetarea publică a 10 bucăți din gardul cișmigian, cu 10 fotografii…ambele (gardul și fotografiile-așa se deduce) dedicate Zilei Mondiale antiTBC. Cum de a decăzut, până la o astfel de gândire, Ziua Mondială de luptă anti-Tuberculoză 2018 (ZMTB) ? Cum de toți cei vindecați și aflați în poze, cu minți deștepte și inimi mari (vorba imnului național) nu au corelat vorba de mai sus cu proiectul stradal? Că ZMTB, de anul trecut, serbată la coada calului Monumentului lui Mihai Viteazul, prin întinderea manuală de pliante vechi, în frig, către cei din stația RATB-Universitate, a fost o ocară, nu și-au dat seama, chiar cei ce acum defilează în poze (fără încălțări), iar anul trecut, duceau pliantul la nasul călătorului? Anul acesta, pe 24 martie, seara, pe ger, chiar că au făcut-o de pomină, ,,lipind cu funii” 10 fotografii nerelevante, vernisate pe stradă, pe gard, lângă o stație RATB mai în vale, ca cea de anul trecut !!! De ce???

    Cine a avut ideea acestui titlu de vernisaj: Fețele TBC ? De ce nu Fețele și spatele TBC ? De ce nu Fețele Legii TBC? De ce nu Fețele și spatele Legii TBC ? Cine își asumă dreptul de autor al titulaturii ? Dacă e autor colectiv este cam grav. La câți bani se investesc, la câți îngeri semnalizează, în aerul românesc, poluarea unor asemenea boli orale, nu poate apărea un cap limpede, un inovator cu drept de semnătură (vezi semnătura absentă de pe prefețele unor suporturi de curs pentru jurnaliștii de sănătate TBC din 2012-2013 și lipsa identității unor concurenți sub masca unei platforme sanitare online!) ?

    Păcat, că totul este gândit în comun, în colectiv, în turmalitate ! Fără o răspundere individuală. Fără o identitate originală. Fără o răspundere de conștiință, măcar… S-a obișnuit, ca și turmalitatea publicului internaut, să voteze premii medicale, public fără de cunoștiințe adecvate. S-a făcut vreun sondaj al categoriilor de intelectuali, de pacienți, de sanitari sau de Prieteni-Cunoscuți-Relații cu premiantul, ce au votat pe Net, la vreun premiu al publicului, la categoria X, Y, Z..? Dar, totuși, banii premiului se duc oricum…la cel votat de anonimi !

    Păcat, că de la an la an, aceeași bărbați sau aceleași femei (precum administratorii de blocuri), cu specialități medicale sau cu ranguri (unele funcții sunt ocupate de persoane fără studii medicale sau fără studii la cursuri de zi) în ramura acestei boli sau a feluritelor boli, formează echipe de coordonare, aprobă și premiază (invers proporțional cu calitatea de care este nevoie) anuale concursuri și ieșiri în public, cu teme pe diverse Diagnostice, concursuri și manifestări, fără ținte justificatoare clare (nici pentru binele nepropagandistic foștii, actualii, viitorii pacienți.

    Care sunt criteriile gânditorilor din domeniul TBC sau al PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI CRONICE, ale managerilor de proiecte cu public-TB sau ale PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI CRONICE și ale juriilor de selecție în evenimentele publice-TBC sau ale PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI CRONICE, evenimente lipsite de talent autohton ?

    Un studiu de caz justificator: două firme ale aceluiași trust, ce nu se evidențiaseră public cu inovații (INOVAȚIA înseamnă, după mine, creație și originalitate, ci nu siropul rezultat prin amestecul dintre apă și miere sau imprimarea unor mape de presă cu DVD), se unesc comercial sub o platformă online cu o temă sanitar-aderentă (platforma online nu este o inovație românească, iar părerea, că poți fi fondator de platformă sau de blogg sau de site, este complet falsă și submediocră), participând, într-un un concurs medical improvizat, la secțiunea ,,Inovație…”-categoria Premiul Publicului (trust îndrumat, de către organizatori sau de către unii cunoscuți din juriu, ca să se înscrie la secțiunea respectivă, la Premiul Publicului, deoarece subiectul platformei, nu este de nivel înalt, riscând, eliminarea din concurs, la categoria Premiul Juriului) și primesc cele mai multe voturi, prin internet (peste două mii), întrecând pe toți votanții celorlalte categorii medicale de concurs, fie pe cei de la categoria de vot al juriului, fie pe cei de la categoria de votare a publicului…

    Foarte dubios, foarte dubios, foarte dubios!!! Doar pentru un titlu de platformă înscris în fișa de concurs, fără de o motivație atrăgătoare, fără de o laudă convingătoare, dar mai ales fără de o informare a numelui minții individual-inovatoare (cele două firme numărau 80 de angajați, deci e posibil ca mintea colectivă a lor să fi ,,inovat”…) să primești atâtea DA-uri românești și străineze !!!
    Acea platformă sanitară din concurs nu comunica, nici la rubrica ei online,, Echipa Noastră”, numele niciunui creier superior al colectivului său, ca să-l felicit sau să-l critic…. Concurent secret și totuși cel mai votat concurent ! Peste 2000 de votanți secreți cunoșteau numele concurentului secret…Lucru deloc moral pentru activitățile cu bani publici…

    Dintre membrii echipei de administrare a concursului și printre membrii juriului, se aflau nume de pacienți TBC și de medici și de președinți de fundații sanitare-TBC…
    Criterii anonime, Concurenți fără identitate și Voturi fără identitate sunt ștachetele standard ale evenimentelor PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI CRONICE sau ale manifestărilor TBC?
    Păcat, păcat, păcat !!!

    Asemenea criterii și voturi anonime au îndrumat ca poza, unor suferinzi TB, salvați în prezent, să ajungă în parcuri, iar, în contextul aplicării pozei pe un gard scund, parcul să se asemene cu un cimitir…
    Păcat de așa criterii și de așa voturi !!!
    Pozele nu sugerează suferințe, iar cadrul ce le încojoară, nu simbolizează spital sau farmacie, adică elemente de convingere, pentru privitor, că subiecții din imagine sunt adevărați suferinzi.
    Pozarea nu le este deloc relevantă !!!

    Oricine putea fi în poză, oricine putea purta o perucă, o barbă sau să-și întoarcă spatele.
    Trebuia ca omul pozat să arate o insignă roșie, o cravată de pionier (chiar Poetul sugerează asta: ,,Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,/ La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.”-Mărul de lângă drum), un simbol roșu, precum lumina roșie a bolii lor trecute: un măr, o tomată, niște cireșe, niște căpșuni, o felie de pepene roșu, o lalea, o garoafă, un mac, o jerberă, o primulă etc.
    Poetul îmi dă dreptate: ,,Sunt măr de langă drum și fără gard/La mine-n ramuri poame roşii ard.”(Mărul de lângă drum).

    Considerând că schimbăm citatele, de la baza pozelor, citate cu tema: Suferință TB (STB) și trecem la o nouă temă: Pletoasele (moldave), Spătoșii și Nerașii (PSN) sau la o temă hazlie (ce,,bate puternic la ochi” sau se vede foarte clar, decupându-se în toate pozele/ personajele fiind pozate până la pulpe sau până la genunchi):Tinerii fără pantofi (TFP), adăugând imaginare citate noi, ca probe de verificare a relevanței sau a nonrelevanței subiectului fotografiat, deducem că aceleași modele-foto primesc, fără complicații, diverse haine de interpretare.
    Rezultă că la aceleași modele-foto, fotografierea nu este simbolică pe o anume specificitate…de subiect, de boală. Mai degrabă tema a doua sau a treia merge cu realitatea din poze…
    Așa că, Pozarea nu le este deloc relevantă !!!
    Și este foarte firesc, la așa voturi și la așa criterii…fără talent, asemenea postere stradale neînsemnate.

    Fețele au și Spate și pot avea Măști. Ideea pozelor stradale mă trimite cu gândul la Pozele vii ale Statuilor vivante din reprezentările stradale ale Teatrului Masca… Deci, care este simbolistica ideilor, a mesajelor, a realizării și a denumirii ideii-realizare-mesaj ??? Darămite a postării, vernisajului foto, în stil ,,mihai-beniuc”(precum a Mărului de lângă drum), pe gard, pe lângă gard, pe drum, pe lângă drum, pe lângă stația RATB-,,Cișmigiu” ? Pe cine să întreb? Pe un grup ? Mă tulbură vociferările corale ale multului…eu voiesc individualul, numai paternitatea sau maternitatea evenimentului, adică un singur a-u-t-o-r, pentru că….

    …S-a profitat de bucuria celor din poză de a fi vizibili public, cu orice risc. S-a profitat ? Chiar s-a profitat cu riscul oricărei aruncături de bulgăre de la copii, al oricărei stropiri de noroi de la mașini, al oricărui repaus al unui bețivan lângă brad, al oricărui găinaț de la porumbei, al oricărui strop de ploaie, al oricărui fulg de nea, al oricărei chiciure sau și al altor situații penibile…către bucățile de carton alb-negru??? Eu, trecătorul de rând, chiar că nu înțeleg orgoliile riscante ale foștilor suferinzi TB pozați… Dacă e cool, bravo vouă, dar nu este deloc !!! Mai bine se refoloseau 3 cabine de telefon public și pe 4 fațete ale acestor schelete albastre de metal, se fixau cele 10-12 poze, la înălțimea ochilor, ci nu la micimea tălpii piciorului…

    Odată ieșită la stradă, expoziția nu mai e o vernisare, ci o staționare, o garare. Pe lângă elementele fixe și statice de decor (cerul cu lumina zilei, felinarele cu becuri de seară, gardul, bradul, ghiveciul și trotuarul), apare Publicul pestriț, format din elemente în mișcare, din elemente de decor oscilant-trecător: chivuțele, drumeții, câinii cu stăpânii, pisicile, păsările, cărucioarele (de piață sau de copil) cu însoțitorii, intemperiile, troleibuzele, autobuzele, getaxurile, ambulanțele, autoturismele (ultimele 5 tipuri de șoferi, riscând accidente, dacă întorc capul spre expoziție). Astfel, nu mai există vizitatori, dintre cei invitați sau dintre cei doritori, ci ființe-mașini-fenomene meteo întâmplătoare, ba chiar nespecializate în foto-marketing-sănătate… Vorba poetului: ,,Drumețule, să iei fără sfială,/ Că n-ai să dai la nimeni socoteală.”(Mărul de lângă drum). S-a dorit un Public pestriț sau un public imens, nelimitat ? Avantaje și dezavantaje !!!

    Mai bine se năștea o revistă lunară TUBERKOCHLOZA, cu suplimentul ZÂMBETUL PACIENTULUI TB., cu Imnul inedit ,,MEDICAMENT PENTRU ZMTB”, cu postere, reprezentându-i pe cei afișați acum pe garduri, după cum propun de 10 ani. Sau un vernisaj de pictură sau de fotografie color, un vernisaj neumilitor, nobil pe măsura suferințelor celor expuși…
    Mă întreb, ca într-un păunescian Manifest pentru sănătatea pământului:
    – De ce, predominant, Tuberculoza și Cancerul de sân ies în stradă, văruind cu lumini fațade de clădiri?
    – Celelalte boli sunt mai bine educate, nederanjând public sau sunt mai bine manageriate medical și mai bine coordonate în marketing, încât nu necesită activități stradale ??
    – Cancerul la sân și Tuberculoza nu își găsesc loc, ca aspecte de promovare, pe o scenă de spectacol sau într-o revistă lunară, la câți bani se investesc, oficial, în ele ???
    Aștept, de 10 ani, răspuns la aceste simple trei întrebări…

    Referitor la poze: doar una singură, cea a unei gravide, este doveditoare de mesaj. Persoana, măreață în statură și proeminentă pe ansamblul ei, transmite hotărâre, dârzenie și convingere, privitorului. Este statuară, încât ar merita să fie model de monument. Fotograful anonim (este secret cine a apăsat pe butonul aparatului foto?) o surprinde, în plină, dorință de exprimare, de dialog și de bucurie a veștii sale materne. Ea se uită către privitori și le transmite semnul dovezii ei: pântecul plin de plod. De undeva, de după poză, poetul exclamă:,,Cu poala și cu sânul plin de mere,/ Râzând, îmbujorate de plăcere.”(Mărul de lângă drum). Aș sta în fața ei, mult timp, ca s-o admir, dar este prea departe, din Constanța…

    Ceilalți pozați, ba stau cu fața lipită de obiectiv, ba au umbrele peste creștet, ba sunt nerași, ba stau cu spatele (sfidând trecătorul), ba stau în profil, cu părul peste obraz etc. Ba predomină 6 feminine din 10 personaje (,,Și dragi îmi sunt și fetele fecioare/ Umblând prin crengi cu dalbele picioare”-mă aprobă Mihai Beniuc, în poezia Mărul de lângă drum.; semn că ideea mini-Evenimentului a fost coordonată de o femină sau de mai multe feminine), ba se sfiesc 4 băietani, de după brazii alăturați… Alb-negrul suprafețelor de imagine mă îndreaptă spre pozele de cimitir…Participă la decorul de doliu funerar și bacovian, ideea gardului împrejmuitor și a bradului-ca simbol al eternității…

    Inspirat din al doilea poet Mihai (Eminescu, cel dintâi a fost Beniuc), foarte drag multor moldoveni (fenomenul moldav e ușor de descifrat, din fotografii, după semnalmentele lui specifice) dintre subiecții FEȚELOR TUBERCULOZEI (eu aș numi, expoziția: FEȚELE ȘI SPATELE LEGII TUBERCULOZEI ), voi afirma: ,,excelent de jalnic (ard de viu chinuit ca Nessus/ ori ca Hercul…”) s-a aprobat-coordonat-evidențiat ideea, cu fapta, de a serba, ZMTB 2018, pe garduri…!!!
    Urmează ca să fie serbată, în 2019-2020, pe valurile lacurilor sau ale Dâmboviței, pe geamurile tramvaielor, pe aripile porumbeilor, pe casa scărilor de bloc și pe zidurile-pereții Spitalului pulmonar Filaret.?? Taximetriștii poartă cu ei figuri lipite, ale unor colegi dispăruți, ZMTB 2018 s-a inspirat de la taximetrele din traseele zilnice???

    În toate pozele, în afară de cea foarte expresivă-a celei gravide, nimic expansiv, nimic chemător, nimic mitingist… Ba chiar, pozele-panou înjumătățit sugerează pancarde revoluționare: SUS LEGEA TBC ! JOS BOALA TBC ! (Fără boala TBC, nu poate apărea o lege TBC).

    Să mă explic pentru termenul ,,panou înjumătățit”. Dacă pozele erau în mărime naturală, nefrânte de la brâu sau de la genunchi, ar fi transmis mai multă încredere în ceea ce și-au dorit coordonatorii, dar nu au reușit, ca să glăsuiască…cele propuse.
    Brazii flancatori impun o înălțime, ceea ce fotografiile nu sunt în ton cu ei…, ba chiar arbuștii le umbresc ziua și le acoperă din lateral…dezavantajând, trecătorul, să le vadă de la distanța de 2-30 metri…chiar dacă sunt la stradă…

    Ghivecele cubice ale brazilor ornamentali, privite din față, aduc cu pătratul fotografiilor expuse, deci nimic original între forma pozei și forma ghiveciului…sau zig-zagul vizual și alternativ, dintre poze și ghivece, anulează atât atractivitatea imaginilor, cât și concentrarea trecătorului pe subiecți…

    Bordura gardului, ca postament pentru fotografii, oferă conjunctura propice a devenirii pozelor expuse în foto de cimitir…Bordura gardului șade pe pământ, iar, în Motto-ul cronicii, Poetul ne sfătuiește:,, Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,/ Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.” (Mărul de lângă drum)

    Bordura gardului Cișmigiu, parc nesemnificativ pentru TBC (în afară de poziția lui ultracentrală, ce alt simbol ar aduce, parcul, proiectului?) aduce un mare deserviciu: citatele subiecților sunt foarte joase (precum la bustul Prof.Dr.Alexandru Pesamosca din fața Spitalului de copii Budimex), dând mari dureri de (șale-de lombară, de cocis, de cervical) de oase, celor ce se apleacă a le citi…Dacă intenția era ca acești trecători să se încline în fața bolnavilor de pe cartoane, nu și-a atins scopul…deoarece, la apariția durerilor de spate, după aplecare înspre lectura citatelor aflate la fluierele picioarelor (pentru unii), trecătorul se gândește la el, ci nu la obiectivul de pe gard… (conform zicalei: Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima!).
    Țelul devine altul: cocoșirea, cocârjarea, gârbovirea privitorului…Cam dureros țel !!!

    NU AM UITAT DE LEGEA TBC, cu numele ei scris din cuvinte în tuș tipografic roșu-sângeriu, sus pe frontispiciul, pe frontonul cartoanelor de pe gard, ca un abajur de plastic pentru o firmă luminoasă. Păcat că, numele legii, apare fără de răspunsuri la: Care este conținutul ei medicamentos, salvator, calitativ sanitar ? Aduce bani, coordonatorilor de proiecte TBC, ce nu-i merită ?? Aduce imnul zilei ,,MEDICAMENT PENTRU ZMTB”; aduce un spectacol ZMTB din opera artistică a unor pacienți români decedați, cum este muzica (compoziția Rugăciunii Tatăl Nostru sau opereta ,,Crai Nou” a) lui Porumbescu, a lui Zavaidoc, a lui Cristian Pațurcă sau poezia Iuliei Hașdeu, a lui Radu Gyr sau a lui Bacovia; aduce vreo revistă lunară TUBERKOCHLOZA cu un supliment ZÂMBETUL PACIENTULUI T.B., cu postere, reprezentându-i pe cei afișați acum pe garduri ???
    Întrebări fără răspuns, adresate, în culise, organizatorilor și chiar, personal, unei doamne Coordonatoare de Proiecte TB, rămân demne, după părerea mea, de un titlu nou: Fețele, spatele și măștile Legii TBC.

    Girul, asupra paradei de 10 cartoane alb-negru (pozele de pe garduri), și l-a dat un număr de 15 firme (care, după spusa Mântuitorului, nu au prea avut ochi de văzut), firme ce și-au parafat identitatea la parada-foto, cu vignetele, stemele (icon-urile) lor falnice sau cu denumirile lor grafice, așezate, și ele, tot pe gard, în stânga expoziției (cum privești). La ce material consumabil s-a folosit, vernisajul putea fi realizat de orice om cu puțină experiență foto (nu tocmai de 15 firme), apelând la un SRL de imprimante și de legitimații…
    Ce au vrut să arate firmele respective, prin ,,ștampilele” lor PE GARD ??? Copărtășia la falsa reușită și la falsul ecou al expoziției sau decontarea unor materiale nerecuperabile sau aprobarea unor sume/ fonduri nerambursabile…?!
    Adică, fiecare a dat câte o miridă, câte o anafură sau câte un țoi de vin, întru umplerea potirului de Împărtășanie a personajelor xeroxate (imprimate) pe cartoane…

    De ani, mă întreb, care sunt criteriile organizatorilor din domeniul TBC, ale managerilor de proiecte TB cu public și ale juriilor de selecție în evenimentele TBC publice, evenimente lipsite de talent autohton ??? Deoarece, de la an la an, aceeași bărbați sau aceleași femei, cu specialități medicale sau cu ranguri (unele funcții sunt ocupate de persoane fără studii medicale sau fără studii la cursuri de zi) în ramura acestei boli, formează echipe de coordonare, aprobă și premiază (invers proporțional cu calitatea de care este nevoie) anuale ieșiri în public, cu tema TUBERCULOZA.

    Predomină evenimente preluate din programe ale unor țări prietene sau finanțatoare, însoțite de broșuri traduse, eventual cu citate reale sau jurnalistice ale unor bolnavi (dar nimic din cercetările românești, nimic din cazuistica originală locală).
    Unde ne sunt talentele românești formatoare, în genere, dar cele creatoare, în special, de manifestări sanitar-TBC ?????????

    Un model, de cinste de urmat, în zona preventiv-promotoare îl întâlnim la Medicina internă-cardiologică-enterogastrologică-endoscopică, a cărei propagandă medicală durează câte o săptămână în holul, în sala și pe scena Teatrului Național-București, ale Ateneului Român sau ale Palatului Patriarhiei… sub formă de simpozion-congres-conferință naționale, cu târg de produse (carte de specialitate, instrumentar, aparatură și produse farmaceutice), cu video în direct din sala de operații, cu alocuțiuni-expozee-prelegeri inedite și, finalizând, fiece zi, cu câte un moment teatral-recitativ-scriitoricesc-cinematografic artistic.

    Iată un rezumat ,,evolutiv” al modurilor de exprimare ZMTB din ultimii ani: în 2010-11, concursuri pentru studenți și jurnaliști (premiu special, repetat 2 ani la rând, pentru o anume jurnalistă-radio de sănătate, grasiată, premiu acordat pe motive foarte personale ale coordonatoarei de proiect) cu conferințe și vorbitori-secretari de stat din M.S., la hoteluri; în 2012-13, două suporturi de curs pentru jurnaliștii de sănătate TBC, cu același conținut semnat și aceleași prefețe nesemnate (cu 2 titluri ,,foarte diverse”: Cum să scriem despre Tuberculoză și Tuberculoza-ca subiect de presă), broșuri lansate în restaurante (vezi Presa în blugi); în 2014-16, concursuri cu gală la hotel, cu conferințe; în 2017, ziua-ședință la un spital, iar seara-un grup stradal, luminat în roșu, împarte, în frig, pliante, călătorilor din stația RATB-Universitate; în 2018, două ore de conferință la hotel, luminarea în roșu și poze pe gard, lângă o stație RATB (mai jos)-Cișmigiu.
    De la gale de concursuri, conferințe și suporturi de curs adăpostite de hoteluri sau de restaurante s-a ajuns, după 8-9 ani, la pliante stradale și la poze pe gard, în aer liber…Câtă evoluție… involuție, de fapt…!!!

    Iată o altă evoluție, cantitativă, de data aceasta, a textelor de sloganuri TBC. Sloganurile ZMTB, din ultimii ani, sunt puerile sau seci, pur propagandistice sau mitingiste.
    În 2010, din 8 cuvinte: ,,Împotriva tuberculozei! Mai mult, mai bine, mai repede!”; în 2012, din 6 cuvinte: ,,Noi vrem o lume fără tuberculoză!”; în 2013, din 5 cuvinte: ,,Vreau o lume fără TBC!”; în 2017, din 6 cuvinte: ,,Învingeți Tuberculoza! Acum și pentru totdeauna!”; în 2018, din 12 cuvinte: „Dorinţă: Lideri pentru o lume fără tuberculoză! Puteţi face istorie. Opriţi Tuberculoza!” .
    Verbul ,,a vrea” se întâlnește în 2 sloganuri, 3 sloganuri conțin cuvintele ,,..o lume fără…”, iar substantivul ,,tuberculoză”se repetă de 2 ori în același slogan ultim.
    Din 1982 până în 2010, Adrian Păunescu striga, prin poemul Manifest pentru sănătatea pământului, în Cenaclul Flacăra-Totuși Iubirea, pe un disc LP și la TVR: ,,Lideri ai lumii, bunii noștri frați/ Noi v-am cedat și ranguri și proporții/ Dar, nu putem continua, stopați/ Această competiție a morții!”.
    Sloganul ZMTB-2018 zice: Lideri pentru o lume… Adrian Păunescu scrie, în 1982: Lideri ai lumii… Sloganul TBC-2018 continuă: Opriți Tuberculoza! Adrian Păunescu încheie strofa, din 1982: …stopați/ această competiție a morții!
    Plagierea e o floare rară sau rara avis (pasăre rară) ?

    De obicei, ZMTB este rânduită, în calendarul ortodox, pe 24 martie, în ajunul Sărbătorii Bunei Vestiri din Postul lung al Paștilor. O lună cu frig, anul acesta, expoziția va dârdâi, trecând prin Săptămâna Patimilor, prin Marea Înviere, prin Săptămâna Luminată etc. Cronicarul acestei Foto-expoziții, propune să ne amintim, ca de o propovăduire evanghelică, ce le spunea, Hristos, denigratorilor Lui (cuvinte ce trebuie aplicate în morala scrisului și a vorbelor radio-tv., ale oricărui prefațator, manager de proiecte, cronicar sau jurnalist): ,,Eu am vorbit pe față lumii…și nimic nu am vorbit în ascuns…Dacă am zis ceva de rău, dovedește că este de rău, dar dacă am zis de bine …”(Ioan 18: 20, 23).
    CONCLUZIA observațiilor ZMTB 2018:
    – PRENUMELE FEȚELOR IRELEVANTE-TBC. PE…GARDURI…
    – GARDURI, CE SUGEREAZĂ CIMITIRE.., FĂRĂ O FLOARE ROȘIE
    – TUBERCULUL DE CARTOF ROȘU- SIMBOL NOMINAL PENTRU TBC.
    -FELIA DE PEPENE ROȘU-SIMBOL REAL PENTRU TBC.
    – FEȚELE ȘI SPATELE LEGII TBC VOR FI…AMENDAMENTATE.
    – FEȚELE ȘI SPATELE ZMTB POARTĂ MĂȘTILE INVOLUȚIEI.

    Jurnalist diplomat și
    teolog pastoral ortodox
    DMTD

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.