Ce ar trebui să ne spună Ministerul Sănatăţii, dar nu ne spune
Azi dimineaţă mă sună o prietenă care are pe cineva apropiat în spital, urmează să fie operat:
“- Ajută-mă cu ceva, nu ştiu ce să fac cu tata. Să îl las să se opereze aici sau mai bine îl amânăm ori ne chinuim să îl ducem în străinătate? Mă tem de complicaţii după tot scandalul ăsta cu dezinfectanţii. ”
Întrebarea asta e ţipătul de ajutor a mii de pacienţi care sunt acum internaţi în spitalele din România. Oameni speriaţi că pot muri din cauză că dezinfectanţii vânduţi prin manevre necinstite unităţilor medicale din toată ţara sunt apă de ploaie. Bolnavi cu tumori, femei însărcinate, pacienţi care sunt pe o listă de aşteptare la o intervenţie chirurgicală şi familiile lor l-au citit pe Tolontan ori au auzit de ancheta lui, iar acum tremură de frică pentru viaţa lor.
Scandalul dezinfectanţilor diluaţi de la Hexi Pharma a fost amplificat de controlul Ministerului Sănătaţii, care a reuşit să arunce în aer si ultima brumă de speranţă a pacienţilor atunci când ministrul Cadariu a anunţat că numai 5% din cele peste 3000 de probe prelevate din spitalele româneşti sunt neconforme. Deja toată lumea vedea morţi peste tot.
Nu e chiar aşa! Dincolo de metodele ilegale şi imorale care ar fi fost folosite de Hexi Pharma ca să-şi vândă produsele biocide diluate, siguranţa actului medical chirurgical şi nu numai, nu stă în cele două substanţe dezinfectante ale lui Condrea. Nu o spun eu, o spun medici chirurgi, personal medical.
Doctorul Florin Chirculescu, medic chirurg la Spitalul Universitar din Bucureşti, spune ceea ce ar fi trebuit să spună Ministerul Sănătăţii ori Colegiul Medicilor, adică exact ceea ce se întâmplă în blocurile operatorii.
“În toate sălile de operaţie TREBUIE să existe lămpi cu ultraviolete. Ele sunt folosite zilnic, la dezinfecția terminală, după încheierea programului operator. Se mai folosesc și după o operație septică, atunci când oprim temporar programul operator, pentru a practica dezinfecția radicală. Instrumentarul este mai ferit de problema dezinfectanților. Instrumentarul este inițial spălat cu apă și săpun, cu detergenți, după care este dus la stația de sterilizare, unde va fi expus unor temperaturi și presiuni foarte mari, care au o putere bactericidă cu mult mai mare decât a oricărui dezinfectant.” Explică doctorul Chirculescu. Şi nu e tot.
“E sesizabilă diluţia? – întreb. ” …îți dai seama , de fapt, mai mult bănuiești, după felul în care dezinfectantul aplicat pe tegumente „fuge” pe piele, nu e la fel de aderent ca de obicei.” ”
Comentariul e cel putin caraghios, privind lucrurile din perspectiva medicala.
Nu dilutia, sau ne-dilutia unui antiseptic e importanta, ci rezultatul utilizarii lui. Poate ca nu te poti infecta cu HIV din cauza ineficientei antisepsiei, dar virusurile hepatitice jubileaza, de pilda. Si ele sunt doar un capetel al aisbergului.
Domnul Chirculescu isi poate doar da cu parerea in privinta asepsiei, despre care are cunostinte de baza, dansul fiind chirurg de meserie.
Exista specialisti in microbiologie care pot face verificari profesioniste si pot da sfaturi si sentinte, cu ei de ce nu vorbiti?