Ce e centrul de servicii integrate și de ce capitala are nevoie de el?

Îl cheamă Cristi, are câteva tatuaje vizibile, a fost narcoman, dar a scăpat de droguri,  vorbeşte bine româneşte fiindcă e român, dintr-un cartier bucureștean, l-am cunoscut la Lisabona. E băiatul din poză, unul dintre cei mai serioși parteneri ai programului portughez de suport și recuperare al persoanelor consumatoare de droguri. E omul care îi înțelege cel mai bine pe cei loviți de flagelul narcoticelor. Portugalia a avut cea mai mare problemă națională din UE privind consumul de droguri, 10 procente din populație se droga la începutul anilor ’90. Practic nu exista familie fără un membru consumator de droguri. Programul portughez de recuperare a inclus servicii medicale, dezincriminarea consumului de droguri, nu poți trata o dependență cu pușcărie, e nevoie de tratament real, un sistem de centre de zi unde se asigura asistența medicală și unul de adăpost și suport pentru cei care intrau în programul de recuperare.

O să mă întrebați ce m-a apucat? Nimic, doar am devenit conștientă ca că o parte din populația cea mai săracă a României, oamenii pe care nu îi vede mai nimeni, despre care nu se vorbește la televizor decât foarte rar și atunci doar ca să fie arătați cu degetul, sunt victimele sigure ale vânzătorilor de droguri. Am scris despre ei în articolul ăsta: Am fost in iad cu ambulanța

Bucureștiul ar putea fi primul oraș din România care creează un centru de zi unde persoanele dependente de droguri, suferind de boli contagioase sau nu, să poată urma tratamentele prescrise. Nu mai priviți în altă parte, puneți astfel problema: ajutându-i să se trateze, sănătatea tuturor e protejată față de microbi care devin tot mai rezistenți și care se răspândesc destul de ușor: tuberculoză, hepatite, HIV.

“Avem nevoie de un asemenea centru, pentru că sunt pacienți cu boli diverse, unii locuiesc pe străzi și se întorc în spital pentru că se simt rău, dar nu rezistă nici internați decât o zi-două și pleacă din nou. Un centru de zi unde să poată primi tratamentul zilnic, să fie văzuți de medici, unde să știe că pot veni oricând fiindcă vor avea serviciile medicale de care e nevoie, e o soluție care rezolvă două probleme. Spitalul nu se mai ocupă decât de cazurile care au nevoie de internare cu adevărat, iar centrul de zi asigură asistența pentru toate celelalte cazuri. Ar fi ideal ca centrul de zi să fie în apropierea spitalului, pentru că astel s-ar rezolva și problema cadrelor medicale ori accesul rapid la analize specializate atunci când e nevoie.” Explicația mi-a dat-o doctorița Dr. Simin Aysel Florescu, directorul medical al Spitalului de boli infecțioase și tropicale „Dr. Victor Babeș” din Bucureşti.

“Ar fi fost o soluție amplasarea centrului de zi lângă spitalul Victor Babeș, pentru că avem în proiect crearea lui, dar din păcate cladirea clădirea găsită de Primăria Generală a capitalei e în litigiu. Căutăm un alt spațiu și finanțarea necesară pentru înființarea lui.” Lămuririle le-am primit de la Dr. Turkes Ablachim, Director Medical la Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale Bucureși.

Dacă ați ajuns până aici cu lectura, unii deja cârcotiți: “-Bine că le-am rezolvat pe toate în România și acum ne ocupăm de ăștia!”

Cred că ar trebui să știți că, în vreme ce România nu se ocupa deloc aproape de oamenii ăștia, organizații internaționale se îngrijeau de ei. Nu mai e o știre că suntem o țară cu creștere economică, iar asta ne obligă măcar să avem grijă de cei mai vulnerabili dintre noi, dacă nu cumva să îi ajutăm și pe alții.

România a fost ajutată până anul trecut să finanțeze tratamentul bolnavilor de  tuberculoză de Fondul Global (fundația internațională patronată de Bill și Melinda Gates) şi s-a angajat să creeze un program de tranzitţie prin care sa să reformeze sistemul de servicii medicale pentru TBC dar si  înfiinţarea acestui centru care se adresează bolnavilor cu tuberculoză, HIV, hepatite, consumatori de droguri.

• 1. Pentru că este o problemă locală de sănătate, Primaria Primăria Generală a capitalei a dispus alocarea de fonduri pentru crearea acestui centru pilot încă din 2018.
  2. ASSMB a preluat proiectul, dar nu exista încă o clădire desemnată.
  3. Bugetarea centrului întârzie din motive de tăieri de la bugetul central/național. Achiziţia clădirii pentru centru a fost bugetată în 2018, însă pe fondul diminuării sumelor virate către bugetele locale de către Guvern, în 2019 banii nu se mai regăsesc în bugetul Bucureştiului.
  4. Centrul medical specializat pentru persoane din grupuri vulnerabile (Centru de servicii integrate) se regăseşte în Strategia pentru Sănătate a Municipiului Bucureşti 2018-2020. E momentul să vedem votul  Consiliului General al Municipiului Bucureşti pentru deblocarea acestui proiect care ar putea deveni un centru etalon pentru România.

Art. 25 alin.1, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului spune că “Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare (…).” România şi-a asumat că respectă această Declaraţie, trebuie să şi demonstreze că îşi ia obligaţiile în serios.