Ce e de făcut când stresul e prea mare? Cum se simte sindromul de burnout

“Era una dintre zilele grele de care nu vrei să îți mai amintești, ne aflam într-o zonă  de război iar lucrurile arătau foarte rău. Eram cu asistenta care a primit misiunea de a merge să facă triajul. Când ești într-o zonă de conflict să mergi la triaj înseamnă că tu ești omul care decide pe loc cine trăiește și cine moare, trebuie să decizi cum împarți puținele resurse pentru cei care au o șansă la supraviețuire. Când s-a întors am văzut că e schimbată la față, am mers să vorbesc cu ea, dar a refuzat să spună ceva. Nu am mai vorbit despre asta niciodată, dar m-am gândit mereu la ea. După ce ne-am întors din zona de război, la ceva vreme am primit vestea că s-a sinucis…… Mi-a părut atât de rău că nu am insistat, că nu am insistat să o ajut, să insit să vorbesc cu ea. ” – e mărturia făcută de dr. Caroline Clarinval. E liderul biroului din România al Organizației Mondiale a Sănătății, dar experiența a dus-o în cele mai grele zone de conflict din lume, o misiune care nu poate fi dusă de oricine. Povestea a fost spusă la întâlnirea organizată de OMS cu persoanlul medical de Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta.

“Când nu suntem prea bine ar trebui să cerem ajutor pentru că fiecare viață contează. Nu uitați că noi apreciem munca pe care o faceti, că pacienții apreciază munca voatră, dar nu uitați de voi înșivă. Cereți ajutor când sunteți la capătul puteriilor, pemntru că viața voastră contează , familia voastră contează , viața familiilor voastre contează.” A continuat dr Clarinval în fața medicilor și asitentelor din audiență.

Discuțiile purtate au tema centrală epuizarea corpului medical în fața unor provocări pe care nu le pot evita: mulți pacienți, prea puțini medici, impactul unor evenimente negative cauzate de unii profesioniși care se răsfrănge asupra tuturor, otova, greutați în familie, presiuni ale sistemului medical…. toate acestea sunt calea sigură către burnout.

Ce este burnout-ul și cum se instalează?

Burnout-ul este un proces gradual care nu apare peste noapte, ci se dezvoltă de-a lungul unei perioade mari de timp. La început, semnele și simptomele sunt subtile, pentru ca mai apoi să se agraveze.
Termenul a fost pentru prima dată folosit în anul 1974 drept sindromul „burnout” de către Herber J. Freudenberger și descria starea de epuizare pe care persoanele din domeniul serviciilor publice o experimentau în timpul programului din cauza presiunii contactului direct cu pacienții sau clienții.
Burnout-ul este o stare de epuizare emoțională, fizică și mentală cauzată de stresul excesiv și prelungit și are efecte majore vieții profesionale și personale pe termen lung.  Deși nu este un diagnostic medical, acesta este foarte întâlnit la profesioniștii din toate domeniile.

Mulți dintre cei care se confruntă cu această afecțiune nu își dau seama imediat că este o problemă majoră. Drumul către burnout poate fi următorul:

• Fiecare zi este una proastă
• Sarcinile zilnice par o corvoadă sau par foarte plictisitoare
• Ești epuizat/epuizată tot timpul
• Simți că nimic din ceea ce faci nu face diferența sau nu primești niciun fel de apreciere

Semnele burnout-ului pot fi unele fizice precum starea de oboseală continuă, slăbirea imunității, dureri frecvente de cap sau dureri musculare, lipsa apetitului sau schimbarea obiceiului de somn, dar pot fi și emoționale precum frica de eșec și îndoiala de sine, pierderea motivației, gânduri negative, scăderea satisfacției, un sentiment de neputință, etc.

De multe ori acesta este confundat cu stresul. Dacă în cazul stresului persoana care îl experimentează se poate liniști după trecerea perioadei stresante, burnout-ul nu permite aceeași degajare. Deseori cei care îl experimentează nu văd nicio speranță de schimbare pozitivă. 

Sindromul epuizării profesionale în domeniul medical – OMS vorbește despre burout cu personalul medical de la Institutul Marius Nasta

Posibile cauze ale burnout-ului

Burnout-ul nu se instalează dintr-o dată, tocmai de aceea sunt mai multe cauze care pot să îl declanșeze.

Prima dintre ele are legătură cu munca în exces și lipsa timpului pentru relaxare și socializare. Acest lucru poate să conducă la lipsa creării unor relații cu alte persoane sau chiar un sentiment al înstrăinării. 

Asumarea prea multor responsabilități, incapacitatea de a spune nu la anumite cerințe, sunt și ele printre factorii care contribuie la burnout. Lipsa unui somn adecvat, este, de asemenea, o cauză a acestui sindrom.

Medicii și personalul medical sunt destul de expuși la burnout deoarece ei experimentează foarte des emoții puternice precum dorința de a-și trata sau salva pacienții, frica de eșec, neputința în cazul bolilor. 

Mai mult, profesioniștii din domeniul medical  se confruntă, la rândul lor cu probleme cotidiene care îi afectează și pe oamenii din celelalte domenii. Instabilitatea în familie, frica unui viitor nesigur sau problemele de alte feluri pot conduce la simptome ale burnout-ului. Potrivit unui studiu, incidența sindromului epuizarii profesionale este mai mare în rândul medicilor, asistenților și farmaciștilor decât în cel al altor categorii profesionale.

Mesajul liderului biroului OMS, dr Caroline Clarinval pentru medicii din Romania

“În 2020 am avut o singura zi liberă. Paradoxal, funcționam, nu simțeam burnout-ul dar eram foarte conștinetă că sunt la risc, dar am decis să schimb ceva. Am început să fac sport cu religiozitate,nu am mai sacrificat timpul meu, doar am încercat să rămân vie și funcțională pentru cei din jurul meu.” – este mesajul liderului biroului OMS România, dr. Caroline Clarinval.

• 

Cei mai mulți doctori recunosc faptul că ei consultă, pe zi, mai mulți pacienți decât ar trebui. Însă, suprasolicitarea medicilor nu este periculoasă doar pentru sănătatea lor, ci și pentru cea a pacienților. De ce? Pentru că medicii epuizați sunt de două, chiar de trei ori mai predispuși la erori medicale. 

În linii mari, studiile arată că suprasolicitarea (sau „burnout”, cuvânt preluat și în limba română) este asociată cu scăderea productivității. În cazul cadrelor medicale scăderea productivității este mai mult decât îngrijorătoare, dat fiind faptul că nu este vorba doar despre siguranța lor. Mai mult, medicii epuizați pot da dovadă, pe parcursul orelor petrecute în cabinete sau spitale, de lipsă de profesionalism.

Epuizarea intervine în cele mai multe specializări din medicină, unele fiind mai solicitante decât altele (Medicină Internă, ATI, Urologie, Pediatrie etc.). Chirurgii esteticieni sunt la polul opus în ceea ce privește epuizarea.

 Însă și pacienții sunt cei care simt efectele suprasolicitării medicilor, în special a celor din spitale sau de la secțiile ATI.

Potrivit unor studii citate de  Clearvue Health, un medic afectat de sindromul „burnout” are de două ori mai mari șanse să pună siguranța pacienților în pericol, spre deosebire de cadrele medicale care nu sunt împovărate cu un număr mare de pacienți pe zi.

Acestor erori pe care un medic suprasolicitat le poate comite ar putea fi adăugate și cele care privesc comunicarea cu pacienții. Este posibil ca un medic agitat să nu fie dispus să asculte până la capat pacientul atunci când îi expune problemele. De asemenea, este la fel de probabil ca medicul să nu conștientizeze că, la rândul lui, trebuie să îi explice bolnavului problema pe care o are și care sunt soluțiile sau recomandările.

De aceea, suprasolicitarea are drept efect și satisfacția scăzută a pacienților și lipsa de profesionalism, în ochii lor.

In acest context abordarea temelor legate de efectele burnout-ului în rândul personalului medical ridicată de OMS România vizează conștientizarea riscurilor și găsirea soluțiilor astfel încât efectele să fie cât mai puține.

sursa: www.medijobs.ro