Sănătate

Copiii “educați” de internet lăsați pe mâna pedofililor și violatorilor de votul PSD și PNL

Suntem țara unde educația sexuală a copiilor se face pe youtube, de vlogeri “creatori de conținut” pornogarfic  care povestesc lucruri de era să-mi leșine laptopul de rușine când am dat play și instigă la violarea fetelor cu fustă scurtă, în vreme ce o gramada de farisei bigoți de la PSD și PNL aflați vremelnic în Parlamentul României condiționeză accesul la cursurile de educație sanitară de cererea scrisă din partea părinților. Fiindcă asta s-a întâmplat azi în Parlament, când PSD și PNL au votat aproape unanim împotriva copiilor voștri, uite linkul, USL există! Dar au votat toți USR, UDMR, PRO România, minorități:  269 de voturi ”pentru”, 3 voturi ”împotrivă” și 35 de abțineri

Aceiași părinți care habar nu au ce conturi, vlogeri, youtuberi, instagrameri urmaresc pe internet copiii lor, părinți care poate se străduiesc să își educe copiii cum pot, dar vine un vloger cool și le spune cum trebuie să violezi o fată de 16 ani fiindcă e prea sumar îmbracată, să îi dai picioare în gură și să o violezi (sunt sfaturile vlogerului)… sau un intsagramer ce le explică cât de mișto e să tragi din țigara cu marijuana fiindcă “relaxează și te face să te simți bine”. Marijuana pentru copii – dacă nu știați, întrebați-vă copiii.  

Părinții , ei înșisi temători, oripilați de ideea că trebuie să le explice fetelor ce e cu menstruația, că barza nu umblă cu bebeluși în cioc, iar baieții, să se descurce singuri că sexul se face, nu se discută; instigați de tot felul de lideri obscuri sau obscurantiști probabil vor înclina să refuze orele de educație sanitară:
“- Doar nu o să-mi învăț copilul cu din astea!” – dar copilul deja știe de pe la 10 ani mai mult decât parintele și e “educat” de vlogerul cu un milion de urmăritori că violul e calea, adevărul și viața fiindcă “fata e de vină” când are bustieră și pantaloni scurți.

Am cupănit mult dacă să pun sau nu linkul ăsta aici, am decis să o fac fiindcă e RECOMANDAT de youtube. Parinți din lista mea, luați de vă “educați”. Unora o să vi se facă rău fizic, vă avertizez.

579 de mii de vizualizari! 26 de mii de like-uri. Asta învață copiii voștri nu după o programă, nu după niște medici sau psihologi, nu la școală, pe internet, de la un cretin. Credeți că dacă le refuză niște parlamentari retrograzi de la PSD și PNL accesul în școală la informația cu caracter sexual nu o vor lua din altă parte? Ori credeți că fiicele voastre nu sunt în pericol și băiețelul atât de cuminte din vecini nu poate deveni o brută?

Nu priviți peste gard că numai altora li se poate întâmpla. Am avut cea mai urâtă experiență de cînd scriu pe blog în urmă cu ceva timp când am scris despre o mamă-copil. La 16 ani avea un prunc în brațe, tatăl era un băiat de 17 ani din vecini care a plecat în lume la scurtă vreme după ce a aflat că fata e gravidă. Nu a avut cine să o învețe despre viață, despre cum se fac copiii, mama îi murise de cancer, iar copila devenită ea însăși mamă la scurtă vreme, a îngrijit-o până la ultima suflare. Alăpta băiețelul, dar visa să revină la școală, la colegele ei, să își ia bac-ul – știți care au fost reacțiile din comentarii si de pe rețelele de socializare, ar fi ucis-o cu pietre în piața publică. Uite linkul: Am cunoscut o mamă-copil, are 16 ani și un prunc de o lună. România-2018: una din 10 femei care naște este minoră

Asta în condițiile în care:

● La fiecare 6 ore, în România, un minor este victima unei forme de abuz sexual. Cei mai mulți copii nu recunosc și nu pot detecta formele abuzului sexual în lipsa informațiilor oferite într-un cadru organizat și profesionist.

● 1 din 4 adolescenți (11-15 ani) care fac sex nu folosesc metode de protecție. La vârsta de 15 ani, 1 din 4 băieți  și 1 din 7 fete declară că au avut contact sexual. Dintre aceștia, 1 din 4 nu folosesc metode de protecție .

● În 2019, România ocupa primul loc în Europa în ceea ce privește rata nașterilor în rândul adolescentelor și 1 din 10 copii are mama adolescentă

● În ceea ce privește mamele minore : 6 din 10 nu au avut acces niciodată la informații privind la sănătatea reproducerii sau educație sexuală; 7 din 10 nu au beneficiat niciodată de planificare familială; 6 din 10 gravide minore nu au făcut analizele recomandate în sarcină; 4 din 10 au născut prematur

● În 2018, s-au înregistrat: 253 de cazuri de abuz și exploatare a copiilor; 977 de cazuri au fost abuz sexual (951) și exploatare sexuală (26); 2/3 din cazurile raportate de abuz sexual au avut loc asupra copiilor din mediul rural (580); >1/2 dintre cazurile de abuz și exploatare sexuală a copilului au avut loc în familie

Organizațiile care lucrează direct cu victimele din statistica de mai sus au trimis azi scrisori parlamentarilor din Camera Deputaților, aici e linkul: 24 de organizații nonguvernamentale atrag atenția membrilor Camerei Deputaților asupra responsabilității pe care o au în ceea ce privește educatia, sanatatea si siguranta personala a copiilor și adolescentilor si apelează la asumarea acestei responsabilități în decizia privind votul asupra amendamentelor la Legea 272 / 2004, dar în dialogul surzilor victima nu e auzită/ascultată niciodată. Nu a fost nici azi.

Amendamentul votat azi nu protejează niciun copil, nu apără nicio familie, nu salvează nicio viață și nici nu o va face pentru că: “Obligativitatea unui nou acord din partea părinților pentru derularea de ore de educație pentru sănătate, chiar și educație în sănătatea reproducerii și sexualității („educație sexuală”) are potențial de a îngreuna derularea de astfel de ore/ programe, care oricum au un desfășurător și conținut clar, reglementat sau prin programele școlare naționale, sau la nivelul fiecărei unități școlare, așa cum am expus anterior. Mai mult, decredibilizează capacitatea sistemului de învățământ în toate structurile sale, până la nivel de unitate școlară, în ceea ce privește îndeplinirea responsabilităților pe care le are, conform legislației în vigoare.

Atragem atenția decidenților politici că în contextul unei pandemii cu un virus foarte puțin cunoscut (Coronavirus-SARS2/ COVID-19), dar care a condus la luarea de măsuri excepționale la nivel global, România nu își poate permite reducerea cu bună-știință a oricăror măsuri preventive – cum ar fi educația pentru sănătate, mai ales în ceea ce privește generațiile de copii și tineri și părinții acestora.

Mai mult, în acest context generat de pandemia Coronavirus-SARS2/ COVID-19, a devenit evidentă importanța deosebită a responsabilității individuale și sociale în menținerea propriei sănătăți și a celor din jur. Aceste norme de bază pentru un comportament responsabil și un stil de viață sănătos, în condiții obișnuite sunt însușite în mod constant, pe tot parcursul vieții, în funcție de experiențele individuale. În contextul cu totul special pe care întreaga lume îl trăiește în prezent și asupra căruia nu există încă un scenariu clar și încadrat în timp (prin prea-puținele informații din prezent legate de acest virus), statele devin responsabile mai mult decât oricând de deciziile pe care le iau în ceea ce privește protejarea cetățenilor.

În România, opționalul de educație pentru sănătate se desfășoară în mod constant în ultimii 5 ani pentru cca. 6-7% din populația școlară din învățământul preuniversitar. În mod evident, acest procent este insuficient pentru crearea unei mase critice de copii și tineri care să dețină cunoștințele corecte și care să practice comportamentele preventive sau de reducere a riscurilor în ceea ce privește sănătatea proprie și a celor din jur. Totodată, pentru completarea eforturilor realizate de către sistemul public, organizațiile neguvernamentale (inclusiv dintre cele semnatare ale acestei scrisori) nu au capacitatea și resursele de a acoperi mai mult, ci mai degrabă de a susține unitățile școlare pentru programe de calitate crescută pentru aceeași 6-7% elevi.

Investiția redusă în acest program – Programul Național de Educație pentru Sănătate în Școala Românească (Ministerul Educației), precum și în Subprogramul de Evaluare și Promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate (Ministerul Sănătății), cu toate eforturile de susținere din partea organizațiilor internaționale (până în 2007-2009) și apoi domestic, prin programele europene de finanțare, dar și prin intermediul organizațiilor neguvernamentale din România care au depus proiecte în parteneriat public-privat pentru susținerea eforturilor realizate din anii ’90 până în prezent, au condus la indicatorii îngrijorători pe care România îi raportează la nivel european și internațional legat de starea de sănătate a populației[11].  Deși au fost atinse rezultate notabile în anumite domenii ale sănătății în ultimii 30 de ani, suntem departe de media europeană pe mulți dintre indicatorii care să demonstreze că eforturile decidenților în acest domeniu sunt constante, continue, susținute, asumate politic și finanțate corespunzător.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.