De ce reorganizarea de la “Nasta” îi tulbură pe unii medici

Reorganizarea firească a Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta după pandemie, reașezarea cabinetelor și a sectiilor,  interesează mai tare decât soarta pacientului cu  tuberculoză din Bucureșți, singurii pacienți din țară care nu beneficiază de indemnizația legală de suport a tratamentului.

Pe scurt, am citit azi un material unde dr. Gilda Popescu, medic pneumolog, fost manager al Institutului atacă reorganizarea pe motiv ca pacienții cu TB are avea de suferit. O luptă intestină poate firească, dar care nu are nimic de a face cu binele pacientului cu tuberculoză sau al celorlalți pacienți suferind de plămâni.

Realitatea e următoarea, Institutul a fost reorganizat în așa manieră încât internările de zi ale tuturor pacienților indiferent de ce patologie pulmonară suferă, să se facă în pavilionul A, aflat la intrarea în curtea spitalului (foto). Până recent aici au fost cabinetele dispensarului TB al sectorului 4 și care au fost mutate în dispensarul aflat lângă parcul Cișmigiu, ușor accesibil pecienților de oriunde ar veni.

Internările de zi, examinările pacienților se făceau pe holurile pavilionului central (nr 1 în foto) și eventual în vreun salon gol, din lipsa de spațiu. Asta se intamplă de cel puțin 7 ani de când am nevoie de serviciile medicale ale Institutului. In sfârșit se intră în puțină normalitate.

In plus secția de tuberculoză aflată în pavilionul central (crucea galbenă de pe pavilionul 1 în foto) a fost mutată pentru că se află între blocul operator/ secția de chirurgie și cabinetele de radiologie sau explorări funcționale. Un pacient  proaspăt operat care are nevoie de o bronhoscopie era purat în cărucior cu rotile pe holul secției TB, pacienților cu tuberculoză li se cerea să inchidă ușa, înainte  și înapoi pentru investigațiile necesare.

Este motivul principal de supărare al d-nei dr. Gilda Popescu pt că această secție ce nu ar fi trebuit să fie vreodată amplasată în acest corp de cladire a fost realizată acolo în timpul mandatului său de manager, deși Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta avea un corp întreg dedicat pacientului cu tuberculoză – clădirea nr 3 din fotografie cu pavilioane separate în funcție de gravitatea infecției.

Dna dr Popescu folosește în mod nedrept situația dramatică a pacientului cu tuberculoză afirmând că “de o lună observă înmulțirea cazurilor de TBC. Sunt în marea lor parte cazuri foarte grave, unele cu diseminări cerebrale, hepatice sau laringiene. Avem deja trei pacienți decedați în spital”.  Realitatea e că de un an de zile medici din toată țara  vorbesc depre felul in care pandemia a afectat prezentarea din timp a pacienților cu tuberculoză la spital și ca sunt diagnosticați cu forme foarte grave. Tot realitatea e că medicii din țară, toți medicii, au făcut ceea ce era nevoie din punct de vedere medical ca acești pacienți să beneficieze de indemnizația de sprijin al tratamentului, dar că la București, inclusiv la sectorul 4 acești pacienți încă nu au primit niciun leu din ceea ce li se cuvine legal de 6 luni. (foto) Și tot o realitate e că în ultimul an au murit copii din cauza tuberculozei în spitalele din București, nu doar în ultima lună suferința cauzată de tuberculoză e mare.

Ceea ce mă revoltă însă cel mai mult este că dr. Gilda Popescu atacă poate singurul proiect care a sprijinit în pandemie pacientul cu tuberculoză, proiectul pilot de tratarea în ambulatoriu a acestor pacienți: „În mod normal, unui pacient diagnosticat cu TBC i se inițiază tratamentul pe secție și abia după negativare continuă să fie ținut sub observație prin dispensar, venind zilnic după tratament. Restricționarea accesului acestor pacienți în spital și tratarea lor în ambulatoriu a determinat explozia de cazuri de acum”

Nimic mai fals.  Singurul instrument care a putut fi folosit la maximum in 2020-2021 pentru  pacientul cu tuberculoză  din capitală a fost tratamentul în ambulatoriu, fiindcă Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta a fost unul dintre cele mai asaltate de pacienții cu COVID aflați în stare gravă din toată țara.

Practic, un singur lucru bun s-a întamplat pentru pacienți cu tuberculoză în pandemicul 2020; lansarea poiectului pilot de tratare în ambulatoriu a celor diagnosticați cu tuberculoză. Este un proiect care a debutat pe 9  ianuarie, care  nu mai “arestează” cu lunile în spital pacientul TB deși nu e nevoie de o supraveghere medicală atât de indelungată, în plus sunt deja cca 160 de pacienți tratați în București cu ajutorul acestui proiect.

Un lucrul formidabil având în vedere ca internarea acestor pacienți ar fi fost imposibilă și inutilă în mijlocul pandemiei când Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta a fost spital de linia întâi.

Reducerea paturilor de tuberculoză e un proiect în sine pe care îl susțin organizațiile de pacienți de ani mulți, care desigur întâmpină opoziție. Era o practică masivă să lași pacientul cu tuberculoză să se trateze acasă cu medicamente primite gratuit din spital, dar să il inregistrezi drept internat în secție pentru ca astfel se face finanțarea secției. Nu spun nimic nou aici. Acum când ele au fost reduse, se vede mai bine supărarea.

E important de amintit că un pacient cu tuberculoză după cca 2 săptămâni de tratament antibiotic nu mai este contagios, poate fi tratat acasa chiar dacă durata tratamentului e de câteva luni. Conform legislației din 2020, un pacient cu tuberculoză care nu are nevoie de servicii medicale complementare si nu se află intr-o situație socială dificilă poate fi tratat ambulatoriu cu condiția izolării la domiciliu în primele două săptămâni de tratament și a continuării tratametului oferit gratuit de stat.

Revenind la reorganizarea Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta, orice pacient care a trecut prin acest spital înțelege cât de necesară e reașezarea lui. Secțiile COVID vor rămâne multă vreme acolo unde sunt fiindcă pandemia nu s-a incheiat, pacientul cu tuberculoză va avea nevoie de spitalizare tot în acest spital, pacienții cu cancer pulmonar, astm bronșic, emfizem, cei care fac recuperare post-COVID tot aici vor veni. Mă suprinde că medici precum dr Gilda Popescu, medic ce a condus instituția nu recunosc acest lucru în bebeficiul pacienților de care pare sincer atașată.

Tuberculoza rămâne una dintre cele mai serioase probleme de sănătate publică în România, chiar dacă în 2020 pacientul cu tuberculoză de devenit invizibil din cauza crizei sanitare generate de pandemie.

Scriu toate aceste lucruri pentru că resimt ca pe o mare nedreptate folosirea pacientului cu tuberculoză drept sperietoare, un pacient opozabil altor pacienți cu alte afecțiuni și pentru că știu cât de subțire este granița între o nedreptate făcută pacientului și un act în folosul lui.

Mai apoi scriu toate aceste lucruri pentru ca sunt în continuare implicată în activitatile de depistare activa a tuberculozei cu ajutorul caravanelor mobile și știu bine de tot cum e situația în țară și la București, iar această manipulare pe care am citit-o azi e doar despre dreptul a spune orice, nicidecum depre dreptul la sănatate.

Dr. Gilda Popescu are pe rol o contestație privind funcția de manager care e în fază de apel.