TESTEAZĂ-ȚI CUNOȘTINȚELE DESPRE CANCERUL PULMONAR ȘI BIOMARKERI!

Start

AI COMPLETAT
%%PERCENTAGE%% DIN
PUZZLE-UL CANCERULUI PULMONAR

*Vezi resurse
Return
Shaded items are complete.
12345678910End
Return
Sănătate

În întuneric, pe un scaun, la o conferință de presă am stat și am plâns

KO femeie brunețică, firavă, o mână de om se ridică în picioare și începe să povestească:
La Marie Curie (n.r. spitalul de copii) sunt 31 de paturi la oncologie. De cele mai multe ori toate sunt ocupate de copii bolnavi. Copiii sunt împreună cu mamele lor și fac coadă la un singur grup sanitar. Lucru care generează infecții. Ei stau acolo cu lunile, cu anii. In contextul în care statul român nu a construit niciun spital de boli oncologice pentru copii, de fapt niciun spital în ultimii 50 de ani. Un copil bolnav de cancer are nevoie pe parcursul tratamentului de chimioterapie, de radioterapie, de chirurgie, de terapie intensivă. În România nu există un spital, nu s-a construit niciodată un spital care să aibă la un loc pentru copii toate aceste lucruri. Consecința acestui fapt este că în România un copil din doi diagnosticați cu cancer moare. Vrem să schimbăm această situație.

Se așează înapoi, pe scaunul din fața noastră și îi dă microfonul doamnei de la lângă ea. O femeie blondă, cu glas blând de vârstă apropiată care continuă povestea.

Inițial ne-am propus să recompartimentăm secția si să creăm fluxurile medicale pentru secția de cancer de copii la Marie Curie, dar ne-am dat seama că acest lucru nu este posibil. Raluca, arhitecta noastră ne-a spus “aici nu se poate face nimic, trebuie construit ceva de zero”. La momentul ăla nici nu ne-am luat in serios. Au fost doar niște vorbe, un gând care nu părea realizabil. Dar tot povestind despre asta am început să strângem bani și oamenii să creadă că se poate face. Zilele trecute am fost la Marie Curie fiindcă am început să demolăm, a fost multă emoție. A durat mult să facem proiectul, am fost nevoiți să aducem specialiști din Franța fiindcă în România de 50 de ani nu s-a construit niciun spital. Ne-am dat seama că ne trebuie specialiști ca să ridicăm un spital care să corespundă unor nevoi și peste 10-20 de ani, nu un spital după principiul “merge și așa”.

Microfonul merge mai departe la o fată tânără cu părul lung. E Raluca, arhitecta care se ridică și vorbește cu emoție un minut și un pic.

– Construim spitalul ăsta ca să fie ca un joc pentru copii. In fiecare etaj va fi un loc de joacă, iar la ultimul etaj vor fi locuri de joc tematic. Vom avea un cinema, vom avea o bibliotecă, o sală de sport.

De pe rândul din față se ridică Paula Herlo și ia microfonul:

– Am intrat în proiectul ăsta de frică. Fiindcă vin foarte mulți părinți spre noi, mai ales părinți care și-au pierdut copiii și mă gandesc dacă acel copil a pierdut această luptă din cauza bolii sau din cauza condițiilor.

Apoi au pus un film. E ăsta de mai jos.

Un nod era demult așezat în gât, dar filmul a făcut ca lacrimile să curgă singure. Ăsta e visul acestor femeie pentru copiii cu cancer, un fel de incursiune într-o lume care nu pare atât de hâdă precum e boala. Dar azi copiii cu cancer ai României se sting încet în spitale care arată ca niște anticamere de morgă. Mulți în camera, cu părinți chinuiți zăcând cu lunile alături de ei pe scaunul de la căpătâiul copilului, cu o singură baie… toate astea vin ca bonus din partea statului român pe lângă o suferință despre care nu ne dorim niciunul să aflăm din experiență personală.

 

Au adunat 4 din cele 8 milioane de euro. Mai e nevoie de bani

  • Peste 1500 de companii s-au implicat în ultimii doi ani și au donat cei 20% din impozitul pe profit pe care îi permite legea.
  • Peste 50 de mii de oameni s-au implicat și au donat 2 euro lunar sau pe www.bursadefericre.ro .
  • Când va fi finalizat, spitalul va fi donat statului român (aici e tot proiectul http://www.daruiesteviata.ro/ )

Mai au nevoie de incă 4 milioane de euro, iar statul român care și așa nu a făcut nimic pentru acești copii anulează de anul viitor posibilitatea ca cei 20% din impozitul pe profitul firmelor să poată fi direcționat spre cauze sociale. Dacă toate firmele din România ar dona 20% din impozitul pe profit, s-ar aduna 400 de milioan de euro. Vă imaginați ce am putea face în țara asta de 400 de milioane de euro? Măcar 50 de spitale nou-nouțe. Putem ajuta cu toții!

This article has 1 comment

  1. BUNUL SACRU DIN SPITALUL DE COPII,, MARIE CURIE,, sau MITUL, OMULUI-SPITAL și AL ÎNGERULUI COPIILOR SUFERINZI- E IN MARE PERICOL!

    BUNUL SACRU DIN SPITALUL DE COPII,, MARIE CURIE,,
    sau
    MITUL, OMULUI-SPITAL și AL ÎNGERULUI COPIILOR SUFERINZI-
    Academician Profesor univ.Dr.Alexandru Pesamosca,
    ESTE ÎN PERICOL !

    Motto:
    ,,Se prăbușesc statuile-n muzee
    și Dante a rămas un simplu craniu…
    Noi tropăim mai sus pe curcubeie,”
    (RADU GYR- Grotescă)

    În emisiunea Digi 24-JURNALUL DE SEARĂ din 31 ianuarie 2018, în emisiunea TVR 1-PERFECT IMPERFECT din 05 februarie 2018 și în emisiunea Radio România Actualități-SERVICIUL DE NOAPTE din 16 februarie 2018, o asociație oarecare se lăuda că, ea, în luna Martie 2018, va ridica un ,,faimos privat spital de copii” bucureștean MARIE CURIE-2 (Nou). Și asta, după ce, din vara 2017 au început lucrările de,,curățare,,a curții Spitalului Marie Curie-1(Vechi). Despre aceste lucrări de ,,curățire,, dărâmătoare, purătorii de cuvânt, ai asociației de sănătate, nu amintesc în emisiuni. Este straniu, cum, de s-a întâmplat, abia acum, după 28 de ani, de la evenimentele decembriste, să i se aprobe, unei asociații necunoscute (înființată doar de cinci ani), o inițiativă demolatoare, spre binele,,în perspectivă,,al unor diagnostice !!! De menționat faptul că managerii-feminini ai asociației nu au studii medicale și nici nu cunosc istoricul locului, cu date despre Prof.dr.Pesamosca, ctitorul spitalului, înmormântat pe locul unde dânsele ridică noul șantier, noua construcție…
    Asociația ,,filantropică”, în poziția de firmă mijlocitoare între donațiile milostivilor și Programul național de Oncologie (,,Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a declarat că instituția pe care o conduce, alături de Ministerul Sănătății, continuă dezvoltarea programului național de oncologie. Pe lângă acest obiectiv, derulează contracte de cost-volum, cost-volum-rezultat și asigurarea tratamentelor de ultimă generație…”/ Ziarul Lumina/ 09 februarie 2018), se simte îndreptățită ca investițiile primite să le distribuie, într-un mod discreționar…
    În spatele vechiului spital de copii Marie Curie, nu e un spațiu arid, ci se mai păstrează încă mormântul, cu cruce, de marmură albă al celebrului Academician Prof. Dr. ortoped pediatru Alexandru Pesamosca și bisericuța de cărămidă, proiectată de medic în 1984, apoi ctitorită de el în 1996, cu hramul Sf.Stelian. După ,,curățenia locului de temelie”, până în octombrie-noiembrie 2017, din curtea Spitalului vechi, au dispărut : un drum de circulație (atât mașinilor, cât și pacienților, dar cel mai necesar menajerelor din unitate, pentru transportul gunoiului către pubele), două trotuare, 5 bănci noi de lemn, copaci, o parcare cu 15 locuri, o clădire de uzină, un suport din cărămidă – de 2 m. înălțime, 1,60 m. lățime, 1 m.grosime – pt o icoană mare a Sf. STELIAN (din curtea bisericii de spital), o parte din gardul curții înjumătățite a bisericuței, precum și jumătate din teritoriul curții de biserică, toate ruinate la început, apoi pustiite de șantierul asociației dornice după avantajele și după șefia unui spital-chiriaș, ci nu după o viață sau o sănătate spirituală din curtea spitalului-gazdă.
    Mormântul Dr.Pesamosca, aflat în curtea din spatele Spitalului său de viață, de muncă, de rugă și de moarte-Marie Curie-1, este în prezent, din august 2017, amenințat cu mutarea, datorită unui Șantier devastator, pentru ridicarea unui bloc spitalicesc cu 8 niveluri. Unii au treabă pe acel loc, prin pledoarii televizate, mediatizându-și galopant campania de promovare și de strângere de fonduri pentru fantomatica zidire, iar somnul savantului Pesamosca îi încurcă, împiedicându-le, parcă, termenii grabnici…impuși de o nerăbdare dubioasă, pentru a ajunge cât mai repede la dovada reușitelor lor difuzate recent, precum și la gloria ,,palatului virtual”. Atenție mare! Din filmulețul, asociației respective de prezentare online a ,,palatului medical”, lipsesc bisericuța spitalului actual și curtea ei, aferentă, cu mormântul academicianului profesor doctor …
    Celui, renumit internațional, poreclit într-o epocă atee, de părinții minipacienților săi Îngerul Copiilor Români, ce a dăruit dublu timpul vieții sale, al familiei și al profesiei, numai pacienților (mutându-se de acasă, pentru a fi, nonstop, în spital ), dedicându-și sănătatea și priceperea menirii sale de apostol medical [prin medicina științifică, prin metodele sale salvatoare, prin tehnica degetelor sale chirurgicale, prin pedagogia sa universitară, prin ortodoxia medicinii sale pastorale]… i se răspunde, în al șaptelea an al adormirii sale, cu neodihnă, cu dezonoare, cu amenințarea mutării sale din mormânt (criteriile de deshumare și de reînhumare sunt stabilite în Regulamentul cimitirelor umane civile, capitolul III, articolul 26) și cu ,,translația,, de tip ceaușist a bisericii sale postdecembriste. Este moral ???
    Obiectivul, emisiunilor radio-TV, în cauză, este ascuns de zidurile Spitalului vechi, de ochii lumii si ai străzii, deci de ochii opiniei publice. Locul unde se desfășoară acțiunile cu pricina, din spatele clădirilor actuale ale Spitalului Marie Curie este devastat de un șantier imoral pentru memoria DR. PESAMOSCA. Medicul șade în mormântul lui de acolo, mormânt peste care trece o țeavă de gaze, din noiembrie 2017, mormânt care, de 5 luni încoace, datorită șantierului, este străjuit la capete, în dreptul crucii și în dreptul picioarelor, de doi stâlpi susținători de țeava cu gaze…Pe partea stângă, cum privim mormântul dinspre cruce, este flancat de un gard colțuros, adică Profesorul este pus la gard, gard, lipit de mormânt, inexistent înainte și după înmormântarea din 3 septembrie 2011, când primarul Capitalei, Prof.dr.Sorin Oprescu afirma, ziariștilor prezenți:,,Ce să vă spun mai mult, a fost cel mai mare chirurg român, în viață !,,
    Deci, mormântul Pesamoscian a devenit un abracadabrant postament al unor stâlpi solizi de susținere a țevilor și al unei țevi de gaze (oxigen), țeavă ce brăzdează lespedea și crucea de marmură albă. Sfidător! Jignitor !! Umilitor !!!
    Conform canoanelor ( juridice și de disciplină) ortodoxe ale Departamentului Cimitire-Monumente-Servicii funerare din cadrul Administrației eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor, prin Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor B.O.R., există specificată o distanță standard a spațiului ce trebuie să înconjoare un mormânt făță de elementele vecine lui, atât în adâncul pâmântului, cât și la suprafață.
    Nu se vede, cu ochiul liber, determinarea acelui spațiu, de jur împrejur, având în vedere că de o parte și de alta a mormântului sunt depozitate teancuri de pavimente (vezi poze !), mormane de bare metalice cilindrice, stive de dale de piatră, maldăre de lemne, moloz, o movilă de pământ, betoniere parcate etc. Insuportabil ! Umilitor !! Jignitor !!!
    În cimitirele umane civile, regulamentele impun (capitol II, articol 8), între mormintele individuale, un interval aerisit sau un ,,gol” de 0,30 m.de alee pentru acces și pentru îngrijirea-cosmetizarea mormântului respectiv. Dacă așa ceva se întâmplă firesc la un oarecare mort (un mort de rând), cum să nu fie respectate, dimensiunile corespunzătoare, la o personalitate medical-academică de talia Profesorului Pesamosca, dintr-un cimitir confesional, după canoanele cultului deținător ?
    Contravențiile (constatările și sancționările) pentru faptele de depozitare a unor materiale de construcții (chiar și țigări, produse alimentare etc.) în zona mormintelor, se întâlnesc în capitolul VII, articolele 57-60, din Regulamentul cimitirelor publice.
    Regulamentele Cimitirelor parohiale, în baza Hotărârii nr.943/17 februarie 2012 a Sfântului Sinod al B.O.R., au principii-cadru, ce anunță ( vezi punctele 6-7):,,În scopul sprijinirii eparhiilor şi unităţilor bisericeşti, Cancelaria Sfântului Sinod va elabora un GHID ÎNDRUMĂTOR privind tipurile de încălcări de către autorităţile publice locale sau terţi a drepturilor unităților de cult asupra cimitirelor bisericești, precum și măsurile care trebuie luate, în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod și prevederile legale în vigoare./ Centrele eparhialevor continuă demersurile la autoritățile locale în drept pentru anularea certificatelor de urbanism eliberate pentru amenajarea cimitirelor private.”
    În iunie-septembrie 2017, șantierul s-a întins până la curtea veche a cimitirului parohial (doar cu un mormânt) și al bisericuței de spital. Apoi, dărâmând gardul cimitirului bisericesc, șantierul s-a extins până la Suportul mare din cărămidă al icoanei Sfântului Stelian, suport plasat lângă mormântul Profesorului Pesamosca. Dărâmând și acest Suport de icoană, șantierul a triumfat până la bordura mormântului, unde a ridicat un gard îndoliat. Astfel, mormântul stă în coasta șantierului, la propriu, ținându-i piept acestuia, în avalanșa lui cavalcadă spre bisericuța de cărămidă, bisericuță și mormânt ce nu apar în filmul de promovare, al asociației, pe internet-semn că, precum suportul de cărămidă al icoanei Sfăntului Stelian a devenit legendă, și mormântul, ca piatră de poticneală, cu bisericuța pesamosciană vor avea aceeași soartă.
    Poate că, așteptarea datei de 1 septembrie 2018, ca împlinire a 7 ani de la decesul Profesorului, va da, echipei de antreprenori ai constucției uriașe, speranță în deshumare și în dislocarea ,,pietrei funerare de poticneală” a șantierului nărăvaș.
    Iată, pentru echipa de șantieriști, o dublă veste tristă: a) unii administratori de cimitire propun deshumarea după un deceniu de la moarte, având în vedere efectul prelungit al tratamentelor moderne de îmbălsămare; b) foarte puțini sunt informați, că reglementările pentru cimitirele parohiale, consideră un mormânt, ca pe un ,,Bun Sacru” (fapt, subliniat și de Ziarul Lumina, din 21 mai 2010, referitor la umblarea, prin săpare-deshumare, la un asemenea Bun Sacru funerar:,,După tradiţia Bisericii, morţii nu se dezgroapă niciodată. De asemenea, nu există nici o dispoziţie canonică pentru dezgroparea morţilor.”).
    Dacă, după sursele canonice citate mai sus, pentru amenajarea cimitirelor private se poate anula un certificat de urbanism, atunci pentru o distrugere de cimitir bisericesc de spital, prin înjumătățirea perimetrului, prin spargerea unui suport de icoană, prin depozitarea de materiale în incinta curții cimitirului, dar și prin situația creată, ce transmite presiuni atât defunctului (luându-i, parcă,,,aerul”), cât și familiei sale vii (ce trece prin stări de conflict tacit, neexprimat) chiar nu se anulează nimic din ceea ce a dăunat istoriei acestui loc, dosnic de ochii publici ? Lui nu i se aplică măsuri de stopare grabnică, a gravelor încălcări, de către autoritățile publice locale ???
    Reprezentanții asociației constructoare subliniau, în emisiunile tv. și radio, faptul că sunt ctitori ai Spitalului viitor. Referitor la ctitorie, îi contrazic, știind, că în Spitalul vechi, se cunoștea, de foarte mult timp, existența unui plan de construcție a unei secții/ clinici noi de oncologie la Budimex sau a unei aripi de clădire cu profil de oncologic pentru acest spital de copii, plan elaborat și desenat chiar de Prof.Dr.Pesamosca, care prevăzuse importanța acestuia. Planul vechi de clinică oncologică nouă sau de spital oncologic nou, prin hârtiile cu îndrumările notate și cu schițele desenate de către Profesor, trăiește și azi, înspre încredințarea autorului, că visul său vizionar se va împlini.
    Nicolae Ceaușescu a ales, în 1977, terenul din Cartierul Berceni, pe care se află și azi spitalul, a aprobat planul de construcție al polonezilor, ce-l divinizau pe doctorul fără de arginți Alexandru Pesamosca și a vernisat Spitalul de copii Budimex. Începând cu 1978, se implinesc 4 decenii de la nașterea spitalului, datorită rezultatelor chirurgicale minunate ale Profesorului.
    Deci, întâietatea la ctitoria construirii Spitalului vechi și a bisericuței de spital, la creștinarea spitalului, prin slujbele preotului de caritate al bisericuței, la transformarea unei rezerve de spital într-o chilie de găzduire-rugăciune-cercetare, la înmormântarea unui medic ca primul ctitor în curtea bisericuței de spital-creștin, la apriția unică a primului cimitir parohial/ bisericesc creștin de spital și la proiectarea desenată cu indicații inedite a planului construirii Spitalului nou de oncologie, toate la un loc, îi revin numai Profesorului Alexandru Pesamosca, cu drepturile de autor cuvenite. Incredibil, pentru câte a gândit și a înfăptuit extramedical, dar adevărat !

    Se aflase, încă din 2015, faptul că urma să se ridice, în curtea din spate a Spitalului vechi, un edificiu în vecinătatea mormântului pesamoscian, situație care putea conduce și chiar conduce, în prezent, la pericolul degradării extrem de grave a mormântului Profesorului-ctitor. În condițiile date, apar, în mod firesc, următoarele întrebări:
    – Până unde pot merge oare atât lipsa de recunoștiință, de respect față de personalitatea inegalabilă a Profesorului Pesamosca, cît și indiferența extrem de dăunătoare a antreprenorilor actualului proiect ?
    -De ce spitalele din țară și din București, unde asociația respectivă a donat bani mulți (după cum relata la televiziuni) și unde nu există nici-un mormânt de ctitor (Dr.Pesamosca este unicul medic îngropat la locul de muncă. Nici regii României nu odihnesc în palatele lor), nu au aprobat o asemenea construcție?
    – De ce antreprenorii actualului proiect nu s-au implicat în căutarea unor terenuri virane și defrișabile din curți spațioase de spitale (Institutul Național de Ftizio-Pneumologie ,,Prof.Dr.Marius Nasta”, strada Viilor 90, sector 5) sau în renovarea-consolidarea unor spitale mai vechi, aflate în zone centrale, situate la stradă-la vedere, dar în pericol avansat de degradare (Spitalul clinic Caritas, strada Traian 29, sector 3 și o aripă din Spitalul clinic Filantropia, bd.Ion Mihalache 11, sector 1), spitale deteriorate cu clădiri semețe, impunătoare și libere pentru ridicarea spitalului lor oncologic (nici pe acele locuri, ca și la Budimex, nu puteau să se laude că sunt ctitori), ca să nu ajungă la stadiul de a sufoca-amenința un mormânt de savant și de ctitor (al cărui nume îl poartă Clinica de ortopedie și traumatologie pediatrică din actualul spital), ca să nu deranjeze devastator, din temelii, o uzină, un drum de acces, o parcare, un suport-zid pentru icoană, un gard și o curte de biserică etc. ?
    – De ce îi este invidiată moartea și pe cine supără doctorul Pesamosca, încât este deranjat, umilit și dezonorat harul…Sfântului Copiilor Suferinzi?
    – De ce viitoarea anexă oncologică de spital pentru copii, pitită după spitalul-mamă, nu va fi numită ,,Spitalul privat Acad.Prof.Dr. Alexandru Pesamosca”?
    Privind cu atenție sporită, desele apariții televizate cu personajele devizei ,,Noi construim un spital!”, apariții tv. asemănătoare cu un miting la masa platoului de emisiune, miting format dintr-unul sau doi ,,manifestanți” persuasivi, ce șed pe scaune și poartă imaginare pancarde lozincare pe post de dictat fără drept de apel, apoi studiind gestica fețelor acestora și comparând-o cu mimica chipului Ctitorului de spital Alexandru Pesamosca, atât din realitate, cât și din fotografii, am descoperit un zâmbet sarcastic la invitatele ,,pe sticlă” și un zâmbet de bonom ospitalier la celebrul savant, deoarece cele dintâi aveau obrajii poavazați cu lauri de gladiator, pe când ai celuilalt oglindeau îmbujorarea copiilor operați și strălucirea Fericirilor hristice, în care, el, credea sincer…
    Prin trăirea lui permanentă în spitalul Marie Curie, de la întemeierea clădirii și până la decesul său fizic, prin osteneala sa medicală, ce l-a făcut demn de titulatura,,patriarh al chirurgiei pediatrice”, academicianul Profesor Dr. Alexandru Pesamosca s-a contopit cu unitatea spitalicească pe care a slujit-o cu sinceritate, credință și devotament unice, devenind Omul-Spital. Ca mitul Omului-Spital și al Îngerului Copiilor Suferinzi să nu se sfârșească odată cu moartea savantului, ci să dureze veșnic, Patriarhul României i-a binecuvântat acestuia, în premieră mondială pentru înhumarea unui doctor în vreo unitate medicală, ca în curtea spitalului vieții sale pământene și eterne, să-și odihnească somnul de veci, întru rugăciunile bisericuței sale și ale studenților sau pacienților salvați, întru adierea unei brize și a unui nectar de flori sau întru mângâierea unui gângurit de copil și a unui ciripit de pasăre, ci nu întru trepidații ,,cancerigene”, săpături provocatoare de surpări și zgomote infernale pricinuite de picamere, excavatoare, târnăcoape și macarale…intruse.
    Întotdeauna, drumul spre Iad este pavat numai cu intenții bune…dar implementările lor se deosebesc, în funcție de condițiile contextului…și de caracterele drumarilor.

    Profesor-teolog pastoral ortodox
    DMTD

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.