Încet, România se face bine – i-am întâlnit pe medicii schimbării
Camera în care am intrat e de fapt o cantină dezafectată de la o fermă de animale. E plină ochi de suflete, mai ales mame cu copii, dar sunt și oameni în vârstă cu bastonul după ei, abia trăgându-și sufletul. Stau cuminți, singurii care n-au răbdare ori sunt prea curioși și se foiesc fără stare sunt copiii.
Locul e împărțit în mici cabinete de campanie, un fel de spital ca in M.A.S.H – serialul american de succes, draperii de pânză separă secția de medicină internă, de pediatrie, de cardiologie, de laborator ori de stomatologie. Sunt 35 de medici voluntari din toate aceste specialități care fac pentru români unul dintre cele mai importante servicii: serviciul medical de specialitate direct la ei in localitate.
Caravana cu medici campează două zile în localitatea pierdută printre dealuri, la mai bine de 100 de kilometri de București, undeva în județul Argeș. E un medic de familie la trei comune care ajunge din când în când în localitate, dar prioritate au femeile gravide și bătrânii cu boli cronice grave.
E sâmbătă dimineața. Spitalul de campanie e deschis de la prima oră fiindcă aproape 100 de oameni care au auzit ca vin doctorii s-au pus deja la rând.
Într-unul din “cabinete”, doctorul Mihai Ranete face ecografie cu ajutorul unui aparat portabil, înăuntru e o bunică. Doctorul e medic la Institutul Clinic Fundeni, dar face voluntariat pentru românii din zone fără acces la serviciile medicale de la începutul creării Caravanei cu medici. E dintre acei medici de vocație, e dintre cei 4 care s-au adunat voluntar în 2014 ca să-i ajute pe cei mai defavorizați dintre locuitorii României. Iar de atunci li s-au alăturat peste 800 de alți medici din toată țara.
– Domnu’ doctor, io nu am făcut din asta niciodată. N-am mâncat nimnica de ieri, când mi-o zâs că viniți. Doare? – întreabă bunica ce e în fața doctorului Ranete.
– Nu doare, bunică! E numai puțin rece. Câți ani aveți?
– 83 și-s văduvă. Omul meu o murit demult, îs singură.
– La doctor când ați fost ultima dată?
– Păi n-am fost, că numa’ o mai vinit doctorul pi la mine. Am bai la inimă, da’ nu am mai fost la Pitești, la doctor, că am pensie mică și abia ajunge ca să-i mai fac și pomană omului meu.
Doctorul Mihai Ranete își continua conversația cu bătrânica din fața lui, o ajută să se așeze pe patul de campanie și începe examinarea. Din “cabinetul” alăturat se aude o voce de copil care răspunde monosilabic la întrebările pe care i le pune o doctoriță draguță, ca o școlăriță.
– N-am mai fost niciodată cu el la doctor, de aia nu știe ce să zică. Explică mama și continuă: face în pat de vreo două-trei săptămâni.
– Câți ani are?
– 5 ani și jumătate.
– Ar fi bine să îi facem un ecograf, luăm și niște analize de sânge și urină, dar mergeți și la medicul psiholog, e chiar la ultima perdea.
O cheamă Andreia Niță, e medic pediatru la Spitalul Grigore Alexandrescu, il ia de mână pe băiețel și îi arată aparatul cu care “o să facă impreună poze la burtică” .
Oamenii de afară stau răbdători pe scaune, fiecare își așteaptă rândul ca să intre la medicii din “spitalul ambulant”. Așa întru in vorbă cu o bunică, are în grijă nepoțica de 4 ani fiindcă mama copilei e plecată la cules salată, în Spania, iar tatăl și-a pierdut urma.
– N-am fost niciodată la pediatru. Poate atunci cand a făcut-o mă-sa, la spital, dar acasa n-a fost nicidată un pediatru. Acuma e tot răcită, da’ i-am dat ceai de ceapă și parcă e mai bine. Noroc că au venit doctorii ăștia la noi, că altfel tot ceai de ceapă îi dădeam.
– V-au prescris medicamente?
– Mi-au dat o rețetă.
– Aveți bani pentru medicamete?
– Săptămâna asta n-am, da’ vine socialu’ săptămâna viitoare.
Mă uit cu noduri în gât la oamenii care stau cuminți ca să le vină rândul la medic. Se adună în doua zile, sâmbătă și duminică, peste 200 de pacienți și niciunul nu pleacă până nu e vazut de doctorii de la caravană. Nici medicii nu pleacă pâna nu pun stetoscopul pe ultimul dintre bătrânii veniți măcar să-și ia tensiunea și să dea “bună ziua” doctorlilor. După două zile în care văd pacienți fără întrerupere, nu apucă nici să bea apă ori să mânânce; ascultă plâmăni ori inimă, fac ecografii la gravide, pentru colici biliare ori descoperă chisturi hepatice ce pot fi cancere avansate; prelevează analize de sânge, de urină, spute pulmonare fiindcă au sprijinul unui mare lanț privat de laboratoare; cum ziceam, după două zile de muncă aproape fără pauză încă mai au chef de vorbă.
– De multe ori decoperim cazuri grave fiindcă oamenii nu au fost la medic poate niciodată. Dar nu îi lăsăm așa, le
dăm contactele noastre și le spunem unde ne găsesc la spital, le dăm numere de telefon ca să putem să-i ajutăm mai departe să primească exact ajutorul medical de care au nevoie. Cei mai mulți se leagă de noi ca de familie, că nu au pe nimeni să-i ajute când dau de greu cu probleme medicale. Imi zice doctorul Mihai Ranete împachetând ecograful portabil.
– Oamenii de la țară sunt așa de diferiți față de cei de la oraș. Sunt mai sfioși, au încredre în ajutorul nostru, își iau tratamentul pe care îl prescriem, nu vin sa ne explice că nu fac una sau alta fiindcă au văzut pe internet. Din păcate nu toți își permit să vină la oraș dacă au probleme grave. Mai devreme îmi explica o doamnă că nu poate veni să-și continue analizele fiindcă are în grijă un bunic cu un accident vascular… e complicat și pentru ei. Avem pacienți copii sau adulți din caravanele noastre care sunt urmariți în continuare de noi, de data asta la București. – sunt vorbele doctoriței pediatre Andreia Niță.
– De ce faceți asta, ma refer la voluntariat?
– Nu am putea să nu facem asta, e nevoia de a da ceva înapoi pentru tot ceea ce am primit bun de-a lungul timpului. Trebuie să recunoaștem că și nouă ne facem bine, ne încărcăm cu liniștea asta de la țară, cu calmul, cu toată bunătatea asta din jur. Oamenii sunt pur și simplu fericiți că ne văd, contează enorm numai faptul că am venit la ei. N-am putea să nu facem asta.
Caravana cu Medici aduce în comunitățile unde ajunge nu doar doctorii, ci și aparatură: ecografe, laboratoare mobile pentru analize de sânge și urină, instrumentar pentru ginecologie, scaune și aparatură pentru stomatologie. O parte dintre pacienții care ajung la ei văd un medic specialist în care și oase pentru întâia oară. Vorbim de România săracă, sate aflate a depărtare de oraș locuite de oameni bătrâni care trăiesc dintr-o pensie una amărâtă, de CAP, puțin peste 400 de lei.
Din 2014 până azi caravana a ajuns în 68 de comunități izolate unde 853 de medici voluntari din toate specialitățile au consultat peste 7000 de pacienți. Practic nu mai e doar o caravană, e un fenomen, au creat o mișcare umanitară medicală românească fără precedent. Au o medie de vârstă ce depășește ușor 30 de ani, iar pentru mine ei sunt medicii schimbarii. Au facut servicii medicale unor oameni care practic aproape că nu există pe harta birocratică a serviciilor medicale publice, deși au si ei o viață, familii și necazuri exact ca noi toti ceilalți. Ceea ce duc cu ei în aceste comunități nu e doar știința medicală pe care o au, duc speranță acestor oameni și mai ales respect față de omul simplu.
—————————————————————————————————————————————
Acest material face parte din campania Medicii schimbării, un demers MedLife menit să crească încrederea românilor în sistemul de sănătate. Inițiativa aduce în prim plan modelele pozitive din sistemului medical românesc și arată că evoluția se produce din interior, inspirându-ne să avem încredere în profesioniștii care forțează schimbarea de paradigmă. Curajoșii, întreprinzătorii, vizionarii, cei care împotriva lipsurilor sau a lacunelor sistemului reușesc să-l reformeze puțin câte puțin, în fiecare zi.
Medicii schimbării contureză portretele unor medici excepționali și prezintă exemple de bună practică din întreaga țară, atât din sistemul privat, cât și din cel de stat. Povestea pe care tocmai ați citit-o, cea a caravanei medicilor de la sate, completează seria poveștilor de pe platforma campaniei.