Medicamente vitale lipsesc de 9 luni de la Ambulanță și SMURD – mărturia șocantă a unor medici

Am primit un mesaj al unui medic care lucrează în sitemul medical al intervențiilor de urgență din România:

„Buna seara ! Poate trageți un semnal de alarmă pentru lipsa unui medicament foarte important atât pentru uz cardiologic cât și pentru uz obstetrical – SULFATUL DE MAGNEZIU care lipseste de 9 luni. Nu are înlocuitor. E pentru paciente gravide, în eclampsie, pentru crize cu tulburare de ritm numită torsada de varfuri.Hârtii s-au facut, dar degeaba. Ar trebui să fie la dispoziție în spitale de urgență și în ambulanță. Multumesc”

Am pus mâna pe telefon și am sunat la medici care lucrează în sistemul de urgențe, la Ambulanță, la SMURD, la Spitalul de Urgență Floreasca. Ce am aflat, m-a înspăimântat. Sunt nu mai puțin de 30 de medicamente lipsă și nu e tot.

– Nu a fost niciodată așa, doamnă. Nici pe vremea lui Adrian Năstase nu a fost așa! – îmi spune un medic care lucreză pe ambulanță de 20 de ani.
– De nouă luni ne lipsește Sulfatul de Magneziu… De 9 luni de zile lipsește. Pot sa moară gravidele cu copilul în burtă din cauza eclampsiei. Si cei cu tulburari de ritm. Nu se poate respecta protocolul de resuscitare în caz de torsada varfurilor (n.r. o complicație cardiacă) care duce la moarte subită în lipsa intervenției medicale, îmi spune un alt medic care lucrează pe o mașină SMURD
– Costă mult? De ce nu aveți medicamentul?
– Nu doamnă, nu e vorba de bani, îmi răspunde cu furie doctorul. Sulfatul de magneziu e doi, trei lei. Ne lipsește Adenozina cu care resuscităm pe cei care intră în stop cardiac și cărora li se administrează șoc electric de resuscitare. Costă un leu și ceva. Nu avem nici Verapamil, medicament care oprește atacurile de angină pectorală, tahicardia paroxistică ventriculară duce la moarte, doamnă. Dar nu mai știu de când nu mai avem medicamentul. E tratamentul recomandat în ghidurile europene de intervenție în cazurile de urgență majoră. Verapamilul ăsta costă 5 lei și ceva. Producătorul a anunțat că pe el îl costă mai mult să tipărească prospectul în limba română decât îl costă să producă medicamentul. E multă revoltă în glasul medicului de la Spitalul de Urgență Floreasca care îmi descrie situația.
– Nu ați anunțat că vă lipsesc medicamentele, le-ați cerut la minister? De ce ați ajuns în situația asta care durează de atâtea luni?
– Doamnă, este un ordin de ministru care spune că în condițiile în care se constată că nu există un medicament anume pe piața românească, cu un referat făcut de către direcția de specialitate din minister, mă rog e un șir birocratic, Ministerul Sănătății poate să delege compania națională Unifarm să aducă pe o perioadă limitată de timp medicamentele necesare până la contractarea lor de către Casă. Nimeni nu a mișcat un deget. S-a adunat o listă lungă de care știe și ministrul Bodog și domnul Grasu, secretar de stat care vine din sistemul de urgență. Știu toți, dar nu fac nimic. Zic mereu “dar de ce vă trebuie medicamentul ăsta” sau  “mai stați acum, nu vedeți si voi că nu sunt bani”.
– Cât de lungă e lista cu medicamentele lipsă?
– Lista aia e mult mai lungă, sunt vreo 30 de substanțe care s-au adunat în ultimii 4 ani. Este o problemă foarte complexă, e o problemă care ține de Ministerul Sănătății. Nu este o problemă de azi de ieri, problemele au fost centralizate la Comisia de Medicină de Urgență de la Minister dar nimeni nu face nimic. Să nu vă închipuiți că nu am anunțat, s-au făcut rapoarte peste rapoarte, dar nimeni de la Minister nu a făcut nimic.

Nu știu ce să scriu la încheiere. Atat poate, am scris un mail către Ministerul Sănătății, dar luni am să și sun.