Ministrul Sănătăţii: mutăm maternitatea în locul spitalului TBC
Soluţia îngheaţă gandurile oricărei persoane cu o minimă educaţie. E vorba de maternitatea din Arad care acum e adăpostită de o cladire pe care administratorii ei pur şi simplu au lasat-o să cadă în loc să se preocupe de renovarea ei. Şi vorbesc aici de Primaria din Arad şi de Ministerul Sănătaţii cu şirul interminabil de miniştri care s-au perindat pe acolo. Ultimul incident: o bucată dintr-un tavan s-a desprins şi a căzut.
Ce face ministrul: constată dezastrul şi dispune mutarea în noul spital TBC. Ca să întelegeţi, bolnavii de tuberculoză sunt trataţi într-un spaţiu închiriat de la Biserica Ortodoxă, iar un spital pentru tratarea tuberculosei are doar saloane şi cabinete pentru medici. Ce înseamnă o maternitate: bloc operator, sali de naştere, circuite închise pentru noile mămici şi bebeluşii lor, circuite separate pentru gravidele internate cu alte probleme ori în pregătire pentru naştere, circuite speciale pentru vizitatori: tătici, bunici, rude. Ministrul ştie şi, deşi e la un pas de inaugurare primul spital tbc care aparţine statului din Arad, dispune să se spargă ziduri într-o parte din noua clădire ca să mute obstetrica şi neonatologia sub acelaşi acoperiş cu spitalul TBC. Cum? Ce fel de medic sunteţi d-le doctor/ministru Patriciu Achimaş Cadariu ca soluţia administrativă să vă întunece judecata medicală. Cum găsiţi potrivit să amestecaţi oameni cu nevoi atat de diferite? Şi cum gândiţi că e o decizie inteligentă să puneţi bebeluşii lângă secţiile unde sunt trataţi bolnavi cu tuberculoză? Pe mine una mă îneacă indignarea că vă bateţi joc si de unii şi de alţii în numele unei soluţii administrative.
Găsiţi o soluţie pentru medicii de la maternitatea din ARAD, mamicile si copilaşii de acolo că banuiesc că nu degeaba au primit recunoaşterea UNICEF acum 6 ani. Mutaţi maternitatea intr-un loc adecvat iar dacă nu aveţi unul, construiţi un spital potrivit pentru aceste nevoi. Că poate nu ştiţi, dar Aradul e unul din judeţele fruntaşe la numarul îmbolnavirilor cu tuberculoză.
Şi uite aşa ajungem să simţim pe pielea noastră cum drumul spre iad e pavat cu intenţii bune.