Sănătate

Ție ce îți taie respirația?

Mie stigma! Mă gâtuie cumva. Îmi aduc aminte și văd cu alți ochi primul episod din viața mea de copil în care am fost martor mut la un asemenea episod. Era pauza mare, niște băieți tocmai se împărțeau  pe echipe, jucau “rațele și vânătorii” când se stârnește o gâlceavă. Tot ce aud e cum unul mai șef de gașcă țipă de pe teren:

– Nu, nu vreau să vină la noi în echipă, că nu poate fugi, are “asmă”!

Tot ce îmi mai amintesc e că acel băiat a plecat de pe teren de parcă îi picase cerul în cap.

Ce e mai trist e că încă mai întâlnim situații în care pacientul care suferă de astm, căci despre el vreau să vorbesc acum, este marginalizat. De altfel este una din condițiile care fac un asemenea pacient să renunțe la tratament atunci când se simte mai bine: “sunt bine, ce sens mai are să iau atâtea medicamente?”

Viața cu astm este… pe viață, dar viața cu astm este și site-ul care ghidează pacienții în așa fel încât să nu renunțe la tratament când se simt puțin mai bine. Renunțarea la tratament duce la agravarea bolii, la noi crize foarte grave de astm și uneori chiar la deces.

Asta nu se întâmplă pacienților care își iau tratamentul regulat, ba mai mult, pot face performanță în domenii în care respirația e esențială. Îl știți pe domnul din fotografie?

Da, chiar el, David Beckham, unul dintre cei mai cunoscuți fotbaliști e astmatic. Aici pe suprins pe banca de rezerve inspirând adânc din inhalatorul lui.

Și nu e singur, Mariah Carey sau Liza Minnelli au astm. Știu, nu ați crede, dar asta e calitatea vieții unui pacient diagnosticat cu astm care își continuă tratamentul.

 

În România peste 1 milion de persoane sunt diagnosticate cu astm. În lipsa unui registru al pacienților numărul acesta e doar orientativ. Spre exemplu, în Canada statisticile arată că unul din 10 copii este diagnosticat cu astm. Asta mie îmi spune că s-ar putea să avem un număr mult mai mare de pacienți nedepistați, netratați.

Explic de ce cred asta. Astmul poate fi împărțit în grade diferite de severitate. Atunci când astmul este ușor, se poate manifesta prin crize rare, de mică intensitate și care pot trece de la sine, iar pacientul nu mai merge la medic, habar nu are ca ar putea avea astm. Practic nu apare nicăieri în vreo evidență medicală.
Dacă boala este mai severă, crizele pot fi mai frecvente, chiar zilnice sau nocturne. Când astmul este mai sever, persoana care trăiește cu boala nu se simte bine nici între crize, acuzând oboseală la eforturi din ce în ce mai mici, șuierat permanent în piept, tuse.

Un pacient diagnosticat cu astm are căile respiratorii deja inflamate, sensibile și foarte reactive. Astfel, când pacientul intră în contact cu particule iritante sau factori declanșatori de diferite categorii, căile respiratorii se îngustează pentru că mușchii care învelesc bronhiile se contractă și cantitatea de mucus secretată este din ce în ce mai mare.

Simptomele astmului se intensifică, pacientul are senzația că nu poate expira aerul din plămâni și implicit se instalează și starea de panică. Este esențial ca pacientul să intervină în cel mai scurt timp prin administrarea tratamentului de criză.

Problema este că astmul poate fi declanșat de cauze diverse, de la poluare, puf sau polenuri, la moștenirea genetică a persoanei.

Cum se identifică, cum se tratează, cum se ține sub control? Sunt întrebări la care răspunsurile sunt aici: www.viatacuastm.ro. Vă rog să dați mai departe materialul, îi poate fi de ajutor cuiva cunoscut vouă care habar nu are că ar putea suferi de astm.


  • Campania RESPIR are obiectivul de a crește nivelul de informare și educare cu privire la astm, ca problemă de sănătate publică.
  • O campanie: Institutul pentru Dezvoltare în Sănătate și Educație (IDSE), Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC), Caravana cu Medici, cu sprijinul AstraZeneca.
  • Partener al campaniei: CSM București

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.