V-am zis că nu mă las!

Mi-a fost greu să încep să vorbesc despre tuberculoza mea, dar am fost copleşită de numărul mare de oameni pe care îi cunosc personal şi care au avut proria experienţă legată de boala asta care exact ca toate celelalte, nu alege. Oameni care fie au fost ei bolnavi, fie au avut pe cineva apropiat care a suferit de tbc. Oameni educaţi, din medii curate, unii cu o vizibilitate publică mare care nu au fost ocoliţi de bacilul Koch. Motive în plus care mi-au confirmat că lupta cu boala asta începe cu a şti. A şti că există, că loveşte nemilos şi că, uneori, aduce moartea.

Oficial, primul pas mare l-am făcut săptămână trecută şi trecem la treabă, începem campania de educaţie în şcoli impotriva tuberculozei. Am semnat împreună cu Asociaţia Română de Combatere a Tuberculozei cu care colaborez acordul de parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. Da, vom începe întâlnirile cu elevii de clasa a şaptea din mai multe şcoli, dar nu vă dezvălui mai mult deocamdată.  Ultimele cazuri de tuberculoză în şcoli şi gradiniţe pe care le-am înregistrat public (câte vor mai fi fost şi nu le ştim?) au fost urmate de reacţii isterice, consecinţe grave şi măsuri parţiale.  Pentru că despre tuberculoza care ne clasează pe primul loc în UE la numărul de îmbolnaviri,  se vorbeşte puţin spre deloc, iar atunci când apare vreo ştire cu un focar de tuberculoză, cititori, ascultători ori telespectatori trăiesc cu ideea ca e o problemă izolată. Nu e!

V-am zis că nu mă las.

Tuberculoza nu alege. Tuberculoza ucide. Tuberculoza se vindecă .