Am ajuns în arhiva de aur de la Agerpres. Sunt onorată
Eram atât de concentrată să fotografiez la rândul meu momentele unice scoase din arhiva veche de zeci de ani de către colegii de la Agerpres că nu am băgat de seamă că cineva mă pozează. Eram fascinată de o imagine ce înfăţişa Teatrul Naţional de pe Calea Victoriei, cel dinainte de bombardament. Asta pozam:
Din clădirea Teatrului Naţional de altă dată au mai rămas doar coloanele de la intrare care sunt cuprinse azi în structura unui mare hotel de pe Calea Victoriei. Fotografia care m-a emoţionat e una din 1947: “trenurile foamei”.
“Foamea merge la Focşani” scrie cu creta pe vagon. 1946, 1947 sunt anii în care Moldova a fost lovită de o cruntă secetă care a adus după ea foametea (buncii şi străbunicii mei vorbea de acele vremuri cumplite de după război). In subsolul fotografiei (nu am putut să o încadrez frumos cu tot cu explicaţia Agerpres) scrie că in acei anii CFR a organizat trenuri cu câte 40-50 de vagoane pentru cei care luau calea pribegiei, trenurile foamei. Arhiva foto a celei mai vechi agenţii de presă din România care intră acum în era digitalizării e un spectacol in sine. Poze cu Maria Tănase, Regele Mihai, Nicolae Iorga, George Enescu, etc au fost scoase acum în lume pentru întâia oară de Agerpres. Liviu Ciulei, Victor Rebengiuc, Gina Patrichi şi Ana Szeles apar într-o fotografie din 1965, la Cannes după premierea filmului Pădurea Spânzuraţilor.
Am privit cu strângere de inimă două insantanee dureroase ale perioadei comuniste: translarea/mutarea a două biserici din inima Bucureştilor. Intr-una dintre fotografii lângă echipele de muncitori e chiar Patriarhul Teoctist.
Biserica Sfântul Ştefan – Cuibul de Barză a fost propusă spre demolare. A scăpat fiind mutată 12 metri mai încolo, în aşa fel încât s-a putut face sistematizarea zonei Ştirbei Vodă. A fost ultima biserică translată. Mi se pare stranie apariţia Patriarhului cu toiagul parcă mânând muncitorii.
Cel puţin bisericile acestea două au scăpat de la demolare.
Şi am ajuns la Ceauşescu. Întâlnirile lui cu Charles De Gaulle şi Richard Nixon sunt acolo în poze arătându-ne parcă ce ar fi putut fi România, dar n-a fost să fie. E aproape schizoidă ruptura între mesajul perceput văzând aceste fotografii (alb-negru) şi cele care urmează cu premierul Republicii Populare Chineze, Chou Enlai, frate întru comunism cu Ceauşescu (color).
surse foto:Agerpres