Cum am făcut avere

Mamă, ce mi-ar plăcea să mă pricep să fac bani!!! Dar talentul ăsta m-a ocolit destul de graţios. Şi totuşi am strâns ceva comori.  Averea mea are legatură cu ceea ce sunt  eu, la radacinile mele, ardeleancă. Adica o fată de la ţară (cumva, fiindcă sunt născută la oraş) şi sunt mândră de asta.  Iubesc ia şi, încet, fără să îmi dau seama de asta, m-am apucat să le adun. Când mi-am dat seama de asta aveam deja vreo 5 ii în dulap şi una comandată.  Sunt obiecte de patrimoniu: prima ie pe care am avut-o e una bărbătească: ia de mire a bunicului meu.

Apoi am primit o ie bucovineană cusută bogat şi fin pe mâneci.

Mai am o ie de care sunt tare mândră, care a aparţinut străbunicii mele, e cu dantelă, o ie de fată mare  de pe la 1915, din pânză ţesută în casă şi dantelă facută de mâna străbunicii Ravica.

In urmă cu puţină vreme mi-a cazut în mână şi nu i-am mai dat drumul unei ii de prin zona Braşovului, cusută bogat cu mărgele mărunte, mărunte, roşii ori transparente. Cu mânecile şi pieptul atât de bogat împodobite încât ia are vreo 4 kg.  E o lucrare măiastră şi are vreo 80 de ani pe care am gasit-o datorita Cristinei Chiriac de la flori de ie.

Cred ca are legătură cu rădăcinile mele, cu ceea ce sunt. Ardeleancă, fată de la ţară în sinea mea şi nu mi-e ruşine cu asta, ba din contră.  Cred că felul în care ne regăsim în neamul din care ne tragem spune multe despre noi ca oameni,